Profeta

din Lumea de dincolo de vise

August 11, 2017
by prof27
2 Comments

De ce ma plictiseste GOT

M-am trezit dupa un sevraj din lipsa de TWD (asa mi se intampla imediat ce se termina un sezon, reiau toate celelalte de pana la el, parca in transa) ca incepuse intre timp GOT, mult asteptat de mine, la fel ca Apocalipsa in anul 1000. Domle, ma uit la cateva episoade, ma isterizez ca se pierde timpul aiurea cu povesti cretine si cu unii care se dezbracara sa faca sex, dar n-aveau cu ce, ma amuz la diferite replici stupide, ma plictisesc cu eterna poveste de dragoste dintre tipul ala fara o mana si sora-sa, care la inceput era o frumusete acolo, ma rog, cel putin in peisajul ala, iar acum arata ca mopul meu din baie, si ajung sa ma intreb de ce totusi prefer zombii in locul lui Jon Snow si al oitei blonde de-si zice maica dragonilor. 20728015_501921726811561_257905278411511880_n (foto preluata dupa The Walking Dead Walkaholics)

Am ajuns la concluzia ca exista niste chestii care nu-mi plac:

  1. In primul rand, nu exista niciun baietas mai de Doamne ajuta, toti sunt plictisitori, urati, ori prea tineri, prea cu dizabilitati (pitici, ciungi, ologi, eunuci). Ar mai fi asta care se bate cu mortii, parca a inceput sa nu mai para asa de 12 ani invartind sabia aia si nestiind ce sa faca cu ea, sau ala care fu vindecat de grasul cela care zice ca se face om de stiinta ca l-a trimis regele din nord ca sa gaseasca solutii si sa-i rezolve pe aia care sug sufletele viilor sau ce-or suge ei;
  2. Pe urma, ma plictiseste de mor tanti regina cu par blond sau alb, ce-o fi ala, ca la mine televizorul nu bate in toate culorile, mai ales atunci cand incepe GOT. Parca zici ca-i o oaie beata si se invarte tot episodul intr-un singur loc, urmata de Lanisterul pitic si de negruta aia frumusica foc, dar care naiba stie ce rol crede ea ca joaca, ca tare nu pare din serialul asta. Eu as lua-o pe tanti regina peste toti oamenii si dragonii si as pune-o sa mai bata pe cineva sau sa stea pe tron si sa mai ofteze intelept,  macar ar parea ca mediteaza la ceva inteligent;
  3. Maimuta aia roscata de Sansa e enervanta. Cat era Bolton ala care-o tortura juca meserias rolul de victima, acu umple cu gratie golurile din fiecare episod, tinandu-l pe amaratul ala de Degetel dupa ea si se da smechera. Un atu in sezonul asta este ca a devenit bunicica si ca incepe sa incante partea masculina a telespectatorilor macar. In lipsa de muieruste valabile (adevarul e ca le-a cam omorat regizorul) merge si Sansa;
  4. Jon Snow nu se mai bate cu nimeni. Cauta aliati. Cand naiba are si asta timp de prosteli ca-l cauta acasa mortii sa-l intrebe de cazare definitiva in tinutul din nord;
  5. Strategiile militare sunt de cacao, dar e prea mult de detaliat ca sa imi mai bat capul. Interesant ar fi insa de remarcat faptul ca muica dragonilor daca tot a realizat ca poate sa arda niste oameni de-ai Lanisterilor, ar fi putut sa-si ia turma de dragoni si nu doar pe unul, la cat foc scotea ala pe gura, nici nu-i mai trebuia sa mai faca vreun viraj in aer , o putea tine intr-o flacara pana la Cersei la usa, care nu avea ce face cu toti soldatii ei de fier. Dar na, la ce atata tevatura daca se poate mult mai bine sa bati campii cu gratie?
  6. Tipa aia mica care tot inteapa in stanga si in dreapta cu acul ei e urata cu draci. N-am nimic impotriva oamenilor urati, dar asta pare cumva desprinsa din filmele mele cu zombie. Pe deasupra e si cea mai cea smechera in alea luptelor, bate orice matahala in stanga si-n dreapta, e antrenata in orice situatie… dar avea o jena sa o capaceasca pe Cersei ca a luat-o nostalgia sa-l vada pe frac-su care nu e tocmai frac-su.

Pana la urma nu pot spune ca nu sunt si lucruri care-mi plac, din contra. Ultimul episod, asta cu batalia sa-i ia aurul si bucatele lui nenea cu mana de aur, a fost unul reusit. Miscare multa, atentie maxima, a aparut si fantoma masii Sansei, asta insemnand ca regizorul ne arunca un oscior sa-l rontaim pana luni si sa intelegem ca, desi cam tarziu, isi arunca un as din maneca, poate un aliat al lui nea Jon sau cine stie, poate o dusmanca, avand in vedere istoria celor doi, faptul ca nu-l suporta pe bastardul lui barbati-su.

Ei, si vom vedea ce se mai intampla. Pana la urma mai e putin pana in octombrie, asa ca trebe sa-mi umplu timpul si daca tot vizionez de atata amar de timp, poate pana oi muri or termina si astia de filmat si finalul serialului GOT, sa stiu si eu care cu care s-au cuplat, care a pupat pe cine, daca o sa crape vreunul sau toti si tot asa.

August 4, 2017
by prof27
0 comments

Atomi ingramaditi intr-un eu deplorabil. Vesnica Rusalka

Poate crizele varstei de mijloc… Cu toate ca intotdeauna simti ca traiesti o viata care nu-ti apartine si ca esti mai batran decat cred ceilalti, la un moment dat realizezi brusc ca viata nu inseamna absolut nimic decat vanitate si prostie. Un amalgam ciudat, care probabil te face sa inghiti in sec de fiecare data cand esti pus intr-o situatie iesita din banalitatea cotidianului tau.

In tinerete (mereu m-am simtit batrana, mai ales la varsta de 18 ani cand aveam o senzatie cretina ca implinesc cumva 60 de ani; n-am idee de ce tocmai 60 si nu 46!) as fi crezut ca frica de moarte ma va omori in jurul varstei de 24 de ani, apoi am prelungit-o la 42 (trecuse fatidicul 24 si nu se intamplase nimic, nu de alta!). La batranete (daca voi apuca sa fiu bunica as rade grozav de cat de inocent e omul) mi-as dori cumva sa strig impotriva intregii umanitati si sa amenint cu pumnul divinitatea (imi suna mie destul de zalmoxian si mi-ar placea sa agit sulite in aer pentru a demonstra ca ”am stiut eu!”). N-am idee de ce neaparat as simti ca trebuie sa demonstrez ceva, dar parca mai conteaza!

Urasc sa gresesc, chiar si din necunostinta de cauza. Ma irita grozav sa stiu ca am fost sub asteptari. Ma consuma stupid, chiar daca nici nu prea conteaza sa demonstrez ceva. Uneori aud mici soapte de ondine care-mi sufla parca in ceafa: ”Gandeste in spirit!”, dar n-am reusit niciodata sa fac asta, iar acum nici nu-i mai vad rostul. Doar o fascinatie teribila a apei si o credinta stupida de a fi rusalka. Probabil subconstientul joaca feste tuturor pentru a arata cat de penibila este stradania de a evolua.

Interesant este ca pe undeva, printre atatea bucati de piele si de oase, zace indiferenta care scoate ranjete sadice si te remonteaza. Intr-un final, realizezi ca tu esti mai presus de cuvinte, de oameni, de idei, de viata sau de moarte si incepi sa traiesti iarasi, luand-o de la capat, chiar daca acel capat nu mai este deloc unul de viitor. Oare de ce un bob de orez tinea in viata un om cu o credinta puternica intr-o divinitate, iar astazi e nevoie de o masa mare, cu fripturi si vin? Banalitati…

July 16, 2017
by prof27
2 Comments

Uneori ploua cu …

Aveam asa un stres ca trece viata pe langa mine si nu ma baga nici dracul in seama. Iote, ca ma mai baga! In afara de injuraturile si cuvintele triviale atasate unui substantiv destul de des folosit de un misogin fara studii, nici macar primare, mi-a atras atentia mai degraba prostia unui om care incearca sa jigneasca fara motiv.

Pana la urma viata e frumoasa si daca a infrunzit porumbul sau daca mexicanii se jumulesc in inchisoare, iar mie imi place sa scriu despre asta, ce te freaca pe tine grija ca stau eu ca proasta-n targ extaziata in fata unei acadele? Gogule, draga, mie nu-mi place ca esti doar Gogu, dar nici nu incerc sa te fac sa treci clasa a doua cu brio. Politetea, respectul si amabilitatea sunt doar cuvinte in ziua de astazi, iar limba romana nu mai poate fi inteleasa de majoritatea romanilor invatata mai degraba cu vocabularul manelistic.

Asa ca sunt tentata sa-ti zic sa ma cauti prin alt peisaj, dar la cei 14 ani pe care ii ai va fi greu cu orientarea, avand in vedere notele mici obtinute la orele de geografie.

July 7, 2017
by prof27
2 Comments

Batai in inchisorile din Mexic… cine a castigat?

Citesc astazi pe un site d-asta de stiri ca se trezira unii din Mexic azi noapte sa se casapeasca intr-o inchisoare. Cica vreo 28 de morti intr-o aripa de maxima securitate a inchisorii. Frate, stai si te gandesti ca prostul, oare cum o fi fost in cealalta parte a inchisorii unde o tin astia mai moale cu paza! Bine ca nu i-a apucat si p-aia sa-si imparta portia de cocaina de seara si paracetamolul de dimineata.DEGksgdXYAA09-9

Misto faza descrisa de un jurnalist, si el copiator perfect al unei stiri de pe un site in limba engleza. Povesteste ca s-au ciopartit aia cu arme albe si ca nu au avut domle, arme de foc. Adevarul e ca uite ca mi-a raspuns omul dc nu s-au capacit si aia din aripa cealalta mai putin sigura, logic pentru ca aveau pistoale, mai putin tupeu atunci cand stii sigur ca mori. Astia cu cioparteala au sperat cumva ca poate mai scapa cu o taietura p-acolo.

Doua gasti d-astea nebune de mexicani infierbantati de tequila si de faina  s-au caftit pana au crapat. Acum interesant ar fi fost daca imi povestea domnul jurnalist cine a castigat. Pai de ce-mi pasa mie de stirea asta? Parca-s primii care se omoara in inchisoare. Au castigat aia care .. sau aia care…?

Deci nu am aflat nic interesant!

O alta stire pe aceeasi agentie imi comunica ca intr-o alta inchisoare din Papua Noua Guinee au evadat detinutii, iar gardienii au impuscat vreo 17, altii (aproape 60 ramanand in libertate). Tare, domle, pai stiu sigur cine a castigat pentur moment macar!

July 6, 2017
by prof27
0 comments

Stii cat de mare a crescut porumbul?

Azi am fost destul de irascibila, asa ca mi-am zis sa urc in masina si sa ma plimb putin, poate trece. Probabil nu se trateaza in acest mod, dar cum ne dam cu totii doctori, profesori si soferi, mi-am zis si eu ca va fi bine. A fost o perioada, apoi a trecut. porumb

Imi place sa merg cu masina pe sosele libere si sa ascult muzica la maxim, mi-am zis ca-mi face bine tratamentul. Din pacate am coborat doar cu o durere imensa de cap si urechile imi bubuiau nebune. Dar am vazut campurile pline de porumb inalt si verde, lanuri de floarea-soarelui superbe, iarba verde plina de gargarite in rochii rosii cu buline negre si m-am simtit ceva mai bine. Pentru o fractiune de secunda am avut senzatia ca vreau sa alerg prin porumbul ala perfect aranjat, ca si cand se pregatea pentru sarbatoare, dar am zambit amuzata ce fata as fi facut daca m-ar fi vazut careva alergand de nebuna printre plantele inalte. Si totusi am oprit putin doar sa-l vad. Doamne, de cand n-am mai vazut porumbul! Cand eram mica, bunicii obisnuiau sa culeaga porumbul si parintii ne luam sa-i ajutam. Nu eram de cine stie ce ajutor, dar mereu am fost impresionata de cat de frumoase sunt aceste plante.

Astazi insa porumbul avea ceva aparte, o eleganta greu de reprodus in cuvinte. Apoi am inteles despre ce este vorba. Porumbul asta nu semana deloc cu cel de pe vremuri, acela era oarecum mai ponosit, mai saracacios, o Cenusareasa ciudata. Porumbul de azi era frumos ca o zana a naturii, cumva desprins din filme sf, aveam acea senzatie ca isi va arunca foile lungi spre mine si ma vor cuprinde de mijloc, de gat, imi vor atinge ochii si buzele si ma vor imbratisa total, ca si cand eram acolo de-o vesnicie. Mi-am scuturat capul repede, tind uneori sa pic in visare si ma las cuprinsa de fiori ciudati, uitand de realitatea inconjuratoare.

M-am intors acasa, dar si acum am aceeasi stare de exaltare in fata plantelor acelea superbe. De obicei, in fiecare vara ma lasam sedusa de floarea-soarelui, regina, printesa, frumusete….

July 2, 2017
by prof27
0 comments

Eu si … shoppingul online

In ultima vreme sunt tot mai disperata sa fac cumparaturi si cum sunt celebra deja ca urasc sa alerg prin magazinele fizice, evident ca aleg sa cercetez oferta din mediul online, destul de atractiva si de variata. Constat ca nu prea conteaza ce cumpar, ideea e doar sa o fac. Cum tratamentul pentru cei plecati cu capul nu se ia dupa urechi, ci dupa ce in prealabil ai fost pe la medic, sunt nevoita sa fac fata cum pot acestei noi probleme din viata mea.descărcare

  • Ce cumpar? In general hainele sunt si vor ramane pasiunea nebuna a oricarei femei, adica si a mea. Nu-mi plac toate, dar cate-mi plac pe toate le vreau si le cumpar intr-o stare de extaz fantastic, care revine la normal doar dupa ce curierul imi aduce coletul frumos, direct la domiciliu. Tare faza asta cu adusul cumparaturilor acasa! Adica ala care a inventat-o a fost un destept.
  • De ce cumpar? Sincer, m-am tot uitat in dulapurile ticiste cu ce sa ma imbrac mai devreme (am fost pana la un magazin de alimente) si n-am gasit nimic. Cum naiba, frate, sa nu gasesti nimic cand ai sifonierele pline cu tot felul de boarfe, unele nici macar nu au scapat de eticheta? Uite ca se poate sau cel putin eu pot. Atunci de ce naiba le mai cumpar? Am stat si m-am gandit cateva momente si am realizat ca din simplul fapt ca am o problema legata sa-mi infrang anumite dorinte. Vointa e totul!Pana nu gasesc o terapie in acest sens voi continua sa umplu al treilei sifonier.
  • Cand cumpar? Am observat ca achizitionarea hainelor incepe mai ales in weekend, cand nu prea am o activitate bine definita. In timpul saptamanii sunt la serviciu, nu ma prea gandesc la asta, dar cum vine vineri seara, cum incepe nebunia gasirii altor site-uri care sa-mi satisfaca nevoie de shoppinguiala.
  • Cum incetez? O solutie ideala este aceea de a-mi planifica diverse activitati in weekend fie ca este vorba despre o iesire cu prietenii la o terasa, fie ca alerg pe o pista speciala sau fac fitness, important este sa nu stau in casa si sa nu ma conectez la internet. Merge si o excursie, uite asa scap si de stresul de la serviciu care simt cumva ca ma transforma in ultima vreme si-mi da asa o stare asemanatoare cu a lui Hulk.

June 28, 2017
by prof27
0 comments

Oare soarele-ngrasa?

E asa un soare afara de-mi vine sa-l mananc pe paine. Sa-l intind asa, frumos, cu un cutit ascutit bine, pe o felioara dulce de paine si sa-l mestec incet pentru a savura fiecare bucatica. Apoi as plescai a satisfactie si as mai pune o felie pentru ca nu m-as putea abtine.

Oare soarele-ngrasa? As putea sa-l mananc pe tot intr-un final si nici nu mi-ar pasa daca centimetrii din talie s-ar aduna!

N-am idee de ce, dar soarele imi da o senzatie de vacanta chiar si in toiul iernii, mai ales dupa un vifor fantastic.

June 24, 2017
by prof27
2 Comments

Urasc sa ies la cumparaturi!

Nu ies foarte des la cumparaturi. Nu-mi place sa iau contact cu o multime de oameni care nu stie decat sa se grabeasca, sa se imbranceasca, sa suduie ca birjarii, sa grohaie amenintator si sa scuipe uneori a paguba. Poate ca n-am dreptate si poate ca dau eu peste toti necioplitii si necioplitele, dar in principiu nu ies la shopping.

Azi insa am facut o exceptie pentru ca m-am nimerit in oras si pentru ca mi-am zis ca trebuie sa iau ceva de mancare. La intrarea in supermarketul urias, o femeie intre doua varste impingea de zor un ditamai caruciorul plin cu de toate. Din spate venea barbati-su, un urias cu o burta care trecea peste curea si cu o mustata lunga si neagra. A injurat-o enervat la culme ca a iesit inaintea lui. Foarte straniu, femeia nu a spus nimic, doar a plecat privirea a rusine, cel putin asa m-am gandit eu, pentru ca lumea se uita ca la circ la uriasul care gesticula si urla in gura mare la ea. A impins mai departe cosul spre o masina scumpa, apoi a deschis portbagajul si a introdus cumparaturile in interior. El s-a urcat la volan si a tot asteptat-o. Probabil se misca mult prea incet pentru el, asa ca a deschis portiera si a urlat la ea cateva invective greu de reprodus.

Am intrat intr-un final in magazin si m-am dus intinsa catre fructe. Aveam chef de pepene galben si caise, asa ca doar asta vedeam in fata ochilor. Am pus mana pe unul si m-am trezit ca sunt apostrofata de o doamna cam la 35-40 de ani: ”Nu vezi ca am pus mana pe el prima? Esti chioara?”. Nu-s, drept care i-am raspuns cu sinceritate ca vad destul de bine, dar ca cedez pepenele ei. A urlat la mine ca n-are nevoie ea sa cedez eu in favoarea ei nimic si ca sunt o nesimtita. Pe moment m-am trezit ca prin minte imi trec toate scenele de Karate pe care le realiza ireprosabil Jackie Chan, dar m-am calmat, am intrat in starea Zen si i-am zis cu o incercare de politete extrema: ”Ma scuzati, trebuie sa existam si noi, nesimtitii”. Am insfacat alt pepene si am dat sa plec, dar cucoana m-a prins de mana atat de strans incat am avut impresia ca vrea sa-mi smulga mana din incheietura. Aproape ca mi-au lacrimat ochii de durere. ”Tu ma iei la misto?”. Clar muierea avea chef de cearta si plecase de acasa pentru a gasi alt prost decat barbati-su.. sau poate nu era maritata. Am incercat sa o conving ca nu o iau la misto si ca-i las toti pepenii sa si-i ia acasa. Imi trecuse brusc pofta de pepene galben si chiar si de cumparaturi. Mi-am smuls mana si am dat sa plec, dar cucoana era pusa pe treaba si urla ca se simte jignita. Am avut noroc cu un alt client care a explicat reprezentantilor magazinului ca nu facusem absolut nimic si ca femeia in cauza era pusa pe cearta. Mi-au dat cadou pepenele si mi-am continuat plimbarea prin magazin incercand un maraton fortat, deoarece toti se holbau la mine. Cucoana a fost invitata sa iasa din magazin, iar urletele ei s-au auzit cateva minute bune.

Pisi al meu vrea sa manance doar hrana umeda, de aici ii cumpar mereu. Am incercat sa iau de pe rafturile care erau mult prea sus pentru statura mea si nu am reusit. Ma tot gandesc cine naiba face doar rafturi pentru uriasi? Eu cum ma descurc intr-o lume de-a lui Guliver? Am reusit intr-un final sa le iau cu ajutorul unui domn dragut si prezentabil, care s-a amuzat cateva secunde pe felul cum incercam sa urc pe primul raft de jos.

Am luat cateva aiureli, oricum ceva sa mananc am nimerit sa pun in cos, dar tot nu-mi place sa ies printre oameni. Din ce in ce mai mult observ lipsa politetii, cautarea conflictului, prezenta tot mai mare a stresului in viata tuturor, barbati nesimtiti, femei barbati, copii extrem de obraznici si lipsiti de minima educatie pe care ar fi trebuit sa le-o ofere parintii ( si nu scoala care primeste pruncii dupa ce 6 ani de zile parintii nu si-au batut capul sa-i invete sa spuna multumesc, cu placere, buna ziua etc).

May 19, 2017
by prof27
0 comments

Zzzt!

Ma intind ca o pisica care a dormit mult prea mult. Incerc sa adopt atitudinea aceea, stiti voi care, de nepasare. NU-mi pasa de nimic si nu vreau sa ma miste nimic, chiar daca intr-un final va trebui sa-mi ridic gratiosul fund din pat si sa incerc sa ma lupt cu nebunia cotidianului. Ma pregatesc din timp pentru o lupta oarecare ce se va duce, cu siguranta, iarasi in jurul meu.

Cateodata stau si ma gandesc la ce bun toate astea, apoi ridic din umeri si imi spun ca poate are vreun rost pana la urma, chiar daca nu-l gasesc eu pe moment. Inghit in sec, apoi imi mazgalesc usor ochii pentru  un machiaj superficial, poate doar pentru ca lumea sa zica ”Uite, a incercat, dar nu i-a prea reusit!”. Incercarea se pare ca este tot ceea ce conteaza in lumea asta actuala, nicidecum efortul sustinut catre un rezultat ideal.

Un sarpe nesimtit s-a tarat foarte aproape de mine si mi-a varat in suflet o spaima stupida. E mare, verde cu negru si sasaie enervant cu  toate ca este latrat si alungat de catelusul care pare ca nu are nicio performanta.

Hai la treaba! Visezi cat poti si cu ochii deschisi pana la urma!

Miau…

May 3, 2017
by prof27
0 comments

O viata fara ea

Cerul parea ca se lupta cu pamantul undeva, inspre rasarit. Pentru inceput a parut ca nu este interesat de miscarile noi, mult prea departe pentru a-i influenta intrucatva existenta si, pana la urma, chiar nu-i pasa absolut deloc. Parca cerului ii pasa ca el isi taraste corpul pe undeva, printr-un cotlon de pamant. Ii venea sa scuipe in praful rosiatic care zacea din belsug jur imprejur si o facu plin de naduf.

Zambi brusc animat de o intreaga pleiada de emotii. Mereu i se intampla la fel cand ea lipsea. Isi amintea de parfumul cu o tenta abia ghicita de scortisoara si pielea matasoasa care tresarea doar la atingerea lui. Scuipa inca o data iritat de amintirea despartirii. Habar n-avea de ce fugise ea. Stia doar ca intr-o zi se trezise singur, iar pe perna era asezata frumos o frezie parfumata. Din acel moment incepuse sa urasca freziile, cu o ura care ii atrasese oarece neplaceri, dar care nu si-o putea deloc controla.

Scarba! Nici nu merita sa-si aduca aminte de parul ei negru cu sclipiri de diamante, de urechile mici, perfecte, de manutele alea gingase cu unghiute intotdeauna vopsite cu rosu aprins, de picioarele incaltate in sandalute argintii care-i dadeau un aer de balerina rusa. Isi amintea vocea ei putin nazala, rasu ca un curcubeu dupa ploaia de vara, buzele voluptoase care cereau parca a zi muscate si ii venea sa-si plezneasca ambii obraji, cuprins brusc de o animozitate sora cu crima.

Si-ar fi dorit sa nu o fi intalnit-o vreodata. Blestemata fie clipa cand a atins-o din greseala in gara aceea indepartata si uitata de lume. Se bataia cuprinsa de o exaltare probabil datorata vreunui drog si ochii ii sclipeau draceste, iar parul negru se-nfoiase ca penele de paun. Parea o vrajitoare a Evului Mediu, una cu o stiinta vasta a seductiei oamenilor. Il sedusese si-i hranise iubirea cateva zile. Frezii! Voma cu un tremurat ireal, simtea ca-si scoate fierea pe gura. Scuipa a doua oara din cauza amarelii.

Si-ar fi dorit sa plece pe o alta planeta, intr-o alta dimensiune, sa gaseasca o alta viata pe care s-o traiasca. O viata fara ea…