Profeta

din Lumea de dincolo de vise

March 5, 2018
by prof27
6 Comments

O calatorie incepe visand

Am adorat vacantele petrecute la bunici in copilarie pentru ca erau prilejul perfect pentru a realiza o multime de aventuri interesante pe dealurile spectaculoase ale zonei natale. Imi placea soarele acela buclucas care sarea brusc de peste nori, padurile ce fosneau a vant la orice pas, florile puternic parfumate, oamenii locului, veseli si calzi ca o paine calda, dar, mai ales, am iubit posibilitatea de a gasi noi provocari si de a explora la fiecare pas lumea. Pentru ca reuseam sa gasesc ceva uimitor de fiecare data in cele mai mici lucruri care ma inconjurau, mi-am dorit sa fiu asemeni unui vultur, adica sa cutreier si sa vad de la inaltime tot Pamantul.

Poate ca am avut si ceva din familie, tata fiind vaporean, mama stewardesa, asa ca mi-am intins doar aripile, iar faptul ca am reusit sa zbor catre orice destinatie a venit ca ceva natural. O amintire extrem de placuta o am din Insula Rodos, un taram pe care nu credeam sa apuc sa-l vad curand, dar pe care l-am imbratisat cu iubire chiar. Cutreierand frumoasele strazi pavate cu piatra, intinzandu-ma voluptos pe plajele nisipoase (nu pe cele cu piatra, acolo am folosind sezlongul), iubind soarele acela puternic si cetatea care parca reusea inca peste ani sa ramana un paznic de nadejde al oamenilor locului si admirand maretia monumentelor antice, parca o bucatica din inima mea a ramas acolo, langa templul lui Artemis, in valea plina de maslini de la poalele lui, in privelistea magnifica care dezvelea Marea Mediterana in toata splendoarea sa.

Inainte sa ma marit imi amintesc ca mi-as fi dorit sa continui sa calatoresc ca in tinerete si sa gasesc un partener de calatorie, dar, din pacate, sotul nu este deloc incantat de astfel de perspective, mai degraba fiind un tip cat se poate de casnic. Evident ca nu-i un cusur prea mare, ar fi putut fi bataus sau criminal in serie, dar, acolo, in inima mea este un mic cui ca viata nu e asa cum as fi vrut. Inchid ochii si-mi imaginez cum ar fi daca…

-Draga mea, hai sa-ti fac surpriza vietii tale! Ai 5 ore la dispozitie sa-ti faci bagajele si sa fugim amandoi in lume!

Evident ca rad cu gura pana la urechi de seriozitatea sa si de faptul ca e cea mai buna gluma pe care o face de ceva timp incoace. El sa plece in excursii peste hotare? Ha! Ha! Ha! Ma uitam la el cu ochii in lacrimi de atata ras, dar el facuse o mutrita simpatica rau si tot incerca sa-mi vare in maini o valiza voluminoasa si un rucsac mititel si sa ma indemne sa incep sa arunc in ele haine, cosmetice, incaltaminte etc.

-Pune ce ai de pus in ele si, hai, nu mai sta si te holba la mine. Apropo, esti cam neserioasa! Nu sunt remunerat de circ ca sa dau vreo reprezentatie in fata ta, asa ca inghite-ti rasul asta si treci la treaba.Vatican-Italia-Farmecul-Umbriei-300x200

Parea serios, dar nu mi-am batut prea tare capul, asa ca l-am intrebat in gluma:

-Unde mergem? La Chisinau sa gustam vinul sau la Budapesta sa ne dam bucuresteni? Am ras iar nebuneste de o gluma pe care o credeam extrem de hilara.

-Iordania-Umbria-Japonia! A raspuns cu o lumina jucausa in ochi. Ce-ar fi sa-ti scoti lista aia pe care o tii in dulap cu toate obiectivele pe care ti le-ai propus sa le vizitezi? Da, stiu de ea, evident ca de acolo mi-am dat seama cum sa caut printre acele numeroase circuite Christian Tour care sunt prezentate pe site.

Am fugit la sertar sa scot lista. Nu-mi venea inca sa cred ca am parte de o astfel de surpriza. M-am asezat pe pat si am cercetat fugar lista. Iordania ma astepta de vreo 5 ani, probabil nici nu mai credea ca voi ajunge s-o vizitez vreodata, dar ramasese acolo, in asteptare. Am aruncat cu privirea pe lista scrisa si mi-am imaginat cum ar fi Iordania Experience

”Hai cat mai rapid! Pierdem avionul spre Amman! Lasa fardurile, fato, ca nu mergem sa te maimutaresti pe vreun podium, arunca si penseta, lasa, doamne, iarta-ma, rochia de gala si pantofii cu toc, mergem sa vizitam, nu sa cinam cu Abdullah al II-lea!

Sunt nervoasa si cand sunt nervoasa devin irationala. Fir-ar sa fie de viata! Daca eu vreau sa merg cu pantofi cu toc prin Petra, asta voi face, indiferent de vointa altuia. Sa fie clar! Mi-am indesat toate lucrurile dorite si intr-un final am reusit sa ma introduc in masina si sa ajungem la aeroportul Otopeni. De acolo avionul ne va duce lin catre Amman, iar microbuzul catre hotel. La prima ora a diminetii, cu lista in mana voi cerceta pe indelete ce vom vizita:

  • Fostul teatru roman sau Decapolisul, Oval Plaza, Templul lui Zeus, teatrele, catedrala Sf. Teodor, fortareata medievala Qala at el-Rabbad;
  • Strabatem Autostrada Regelui pentru ca este cea mai veche sosea din lume, folosita continuu de 5000 de ani, vizitam Nebo pentru ca aici se crede ca ar fi inmormantat Moise, apoi ajungem la Madaba, Orasul Mozaicului;
  • In Petra, votata una dintre cele 7 noi minuni ale lumii, vom admira: Mormantul Obelisc, Tezaurul, de fapt un mormant de rege, ruinele din perioada neolitica, apoi ne vom opri intr-o tabara de beduini (Petra este cea mai interesanta destinatie din Iordania. Orasul construit in piatra rosiatica acum peste 2000 de ani a ramas ascuns in nisip pana in secolul al XIX-lea cand a fost descoperit. Consider orasul magnific si atractiv pentru orice persoana, indiferent de statutul social, de sex, de religie, de rasa etc);
  • Wadi Rum, supranumit de localnici Valea Lunii, nu trebuie ratat si poate fi usor vizitat cu ajutorul unei masini de teren. Aqaba, in schimb, va deveni atractie turistica pentru o zi insorita, cand voi dori sa fac plaja;
  • El-Maghtas va aduce cu sine putina incarcare spirituala pentru ca este locul in care Isus a fost botezat.

-Auzi, draga mea, sa ai grija ca iordanienii cica s-ar putea sa te refuze daca te considera prea frumoasa sau … ca nu esti de incredere! Si la cat timp m-ai facut sa pierd de dimineata, as spune ca te inscrii la ambele categorii! Rase incetisor iubitul sot, apoi intr-o cascada de hohote dupa ce i-am dat un sut in picior ca o mica golanca de cartier ce sunt.”Geisha-Japonia-Tara-Soarelui-Rasare-300x200

Cu lista in mana, asezata pe marginea patului, mustacind de satisfactie, in timp ce introduceam un chilot, un tricou si o pereche de tenisi intr-o valiza uriasa, am ridicat un ochi catre iubitul ce ranjea cu gura pana la urechi. Si Umbria, chiar merg sa vizitez Roma? Sa vad cu ochii mei Columna lui Traian, un loc emblematic, pe care nu vreau sa-l ratez sa-l vad pentru ca este legatura indistructibila intre istoria noastra si a lor? Urmaresc rapid pe lista ce voi vizita din Farmecul Umbriei si ma trec fiori de placere prin tot corpul:

  • Cetatea Eterna cu Santa Maria Maggiore, San Pietro in Vincoli, Colosseumul, Columna lui Traian, Piata Venetia , Capitoliul si Pantheonul, Piata Navona, Fontana di Trevi, Piata Spaniei, Basilica San Pietro;
  • Voi savura delicioasa pizza realizata de bucatari priceputi, dar si inghetata savuroasa cu salvie si zmeura sau pe cea cu smochine si migdale;
  • Vaticanul si frumusetile sale;
  • Perugia, capitala regiunii Umbria, cu Palazzo dei Priori, Rocca Paolina, Fontana Maggiore, catedrala si muzeul sau (daca vom avea timp vom mai vizita si alte locuri interesante aflate in apropierea orasului);
  • Sudul provinciei ne ofera Assisi cu Sanctuarul Santa Maria degli Angeli, Basilica San Francis, Spoleto cu Piazza della Liberta, Muzeul Arheologic, Piazza della Fontana, Arco di Druso, Palazzo Comunale, Rocca, Ponte delle Torri, catedrala din Spoleto;
  • Citta di Castelo si Gubbio.

Am ridicat iarasi ochii catre sot. Zambea incantat de mica lui surpriza si mai ales de efectul pe care-l produsese asupra mea. Am ridicat din umeri sa par putin indiferenta, nu aveam de gand sa vada ca ma coplesise. In mana sa era un card de membru Pellerin Club si l-am privit curioasa.

-Pentru ca nu va fi primul circuit pe care-l vom realiza si pentru ca nu e deloc rau sa beneficiezi de anumite avantaje… Am retinut ca ma crezi prea casnic, lipsit de dorinta de aventura si extrem de plictisitor, asa ca mi-am propus sa te uimesc.

-Interesant, oare sa ma gandesc la ce-i mai rau? L-am tachinat brusc.

-Nu te-am inselat daca la asta te gandesti, dar daca as fi facut-o dadea rezultat? Prelua brusc mingea aruncata la fileu.

I-am scos limba iritata putin, dar n-am dat amploare subiectului. Pana la urma omul se chinuise sa-mi faca pe plac, ce mai conta care fusese motivul? Cel putin pana avea sa ma intorc din circuit, apoi ma apucam sa dezleg eu misterul, nicio grija. Doamne, voi vizita Japonia! Eram in culmea fericirii.Lake-Ashi-langa-Muntele-Fuji-Japonia-Tara-Soarelui-Rasare-300x199

Imi amintesc ca acum ceva timp eram pasionata de acele desene animate japoneze, de fetitele in fustite indecent de scurte, eroine care reuseau sa salveze lumea de fiecare data, asa ca fara sa vreau am intrat intr-o lume total diferita de a mea si am declansat in sufletul meu o pasiune teribila pentru Japonia si pentru civilizatia sa nemaipomenita. Cum sa ajung in acele locuri si sa nu gust din gastronomia locala? Am vizionat o sumedenie de emisiuni pe teme culinare japoneze, am vizitat chiar si un restaurant cu un astfel de specific situat in Bucuresti, chiar si unul din Paris, dar, sa fiu sincera, am fost sigura ca preparatele de acolo nu au acelasi gust ca cele din Tara Soarelui Rasare. Pe lista mea stateau scrise atat de frumos tot ceea ce imi doream sa vizitez:

  • Un restaurant japonez din cartierul Dotonbori, un must-see pentru cunoscătorii în materie de gastronomie. Aici voi manca sushi cu crab, pestele teriyaki, supa Ramen, negi toro don. Poate ca par cam aeriana cand spun ca mancarea mi se pare extrem de reprezentantiva pentru japonezi, dar trebuie sa recunoastem ca nu mancam ca ei si nici nu traim la fel de mult;
  • Tokyo cu Senso-ji (cel mai vechi templu budist din oras), gradina Palatului Imperial din Tokyo, Meiji Jinja;
  • Nikko si Complexul Toshogu (unde se află mausoleul Shogunului Tokugawa);
  • Parcul National Fuji – Hakone –Izu, unde pot fi admirate peisaje uluitoare;
  • Kyoto: Templul Kiyomizu-dera, Templul Kinkaku-ji, Templul Tenryu-ji;
  • Nara: Marele Templu Răsăritean, Altarul Kasuga.

Ma trezesc brusc din reverie cu un rucsac in brate pe jumatate facut si cu un sarut dulce pe gura.

-5 ore inseamna urgent, nu plecam la vara, ci in 3 ore pentru ca 2 ore a trebuit sa te dezmeticesti din uimire. Chiar asa slabut am f ost in a oferi surprize? Hai sa ne organizam, iubito! Nu-i de joaca cu timpul, trece fara ca sa-ti dai seama si uite asa vom pierde avionul.

Sa ratez excursia vietii mele? Nici gand!

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2018.

February 24, 2018
by prof27
1 Comment

Barfa

Chestia interesanta legata de barfa este ca ceilalti simt nevoia sa se relaxeze chipurile, trancanind vrute si nevrute despre o persoana, sa zicem Tu. Ai chef sa fii barfit? Evident ca vei spune NU. Dar parca te baga cineva pe tine in seama. Vrei sau nu, asta conteaza mult prea putin pentru ca ceilalti au nevoie de tine pentru a se relaxa si a se simti in viata.

Cateodata ma gandesc de ce au nevoie sa faca acest lucru, dar, la naiba, noi toti avem nevoie de relaxare, de a scapa de stres, asa ca daca simti nevoia de o vacanta confortabila in mijlocul anului si nu ai concediu si nici vreun sef istet care sa inteleaga ca nu mai produci pentru ca ti s-a cuibarit stresul in suflet, atunci baga-te la o mica barfa, cica te remonteaza si in curand te vei simti ca nou.

Pe mine chestia asta ma intereseaza intr-o mai mica masura. Daca sunt nervoasa, atunci spun ce am de spus si aia e. Parca are rost sa ma duc sa vorbesc cu unul sau cu altul, ma stresez mai tare. Prefer sa ma amuz stupid si sa rad de diferite lucruri, pare ca ma incarca pozitiv chestia asta si iote asa ma relaxez eu.

Nu mi-e dor de oameni vechi. Consider ca toti cei care au dorit sa imi fie alaturi, dintr-un motiv sau altul, sunt aici, langa mine.

 

February 23, 2018
by prof27
2 Comments

Hai sa ne jucam!

Pentru ca a trecut cam mult timp de cand nu m-am mai jucat, mi-am zis ca ar fi timpul sa ma distrez iarasi. De ce nu? Ma gandesc sa particip iarasi la o competitie de blogging.

A trecut destul de mult timp de la ultima joaca de acest fel. Spun joaca pentru ca nu m-am gandit niciodata ca as putea castiga ceva. Sunt mult prea multi bloggeri frumosi, destepti si cu toate cuvintele la ei pentru a avea vreun loc in top, dar imi place sa ma joc si imi place sa particip. Spring SuperBlog 2018 este exact ceea ce imi doresc in acest moment!

La 1 martie incepe Spring SuperBlog 2018. Sunt gata!

January 31, 2018
by prof27
0 comments

Buna dimineata!

Salut soarele care a rasarit in ciuda dorintei mele de a sta ascuns in spatele norilor. Stiu ca ma plang des de ifosele astrului care se lase asteptat de multe ori in anotimpul rece, dar poate ca-s nascuta in noiembrie si din acest motiv mi-ar placea sa nu apara chiar totdeauna. yidrxT3c_0411161050121gpadd

Ieri m-am trezit brusc din starea letargica in care ma scald de cateva zile pentru ca am vazut o fantoma, o stafie, un strigoi, un moroi… Aiureala? Evident ca mintea umana este destul de ciudata si creeaza acolo unde nu trebuie creat nimic. M-am lasat purtata de senzatia de frica pentru ca era premiera in viata mea cand vazusem si eu un mort-viu, cu basma pe cap chiar. Am mai privit o data in aceeasi directie. Evident ca strigoiul meu disparuse la fel cum aparuse. Brusc. Am stat catva timp si m-am gandit la momentul in sine. Am facut tot felul de scenarii demne de filmele de la Hollywood si, intr-un final, mi-am spus ca visez cu ochii deschisi tot felul de prostii din cauza psihicului cam zdruncinat din diverse motive cotidiene. Sau poate ca incepea o noua serie din TWD si o traiam pe viu. Intr-adevar, recunosc ca abia asteptam sa vina Darryl sa ma salveze. Din pacate, n-a fost cazul.

Au trecut cateva ore si am aflat misterul capului cu basma din curtea vecina. Am vecini noi. Babuta nu se intorsese din morti sa ma bantuie.

January 29, 2018
by prof27
4 Comments

Prefer sa raman copil

In general, nu am asteptari prea mari de la oameni. Stiu ca vor face un anumit lucru din ipocrizie si stiu ca, indiferent de imprejurari, vor lovi atunci cand vor simti nevoia aducand chiar explicatii complicate asupra faptului ca au dreptate sa actioneze intr-un fel sau altul.

Ma gandesc uneori ca lumea este asa cum este datorita mie, adica al modului in care relationez cu fiecare persoana in parte. Imi iau asupra mea uneori vina si sufar ca nu reusesc sa educ acolo unde as putea poate sa o fac.

Trecand de acea varsta cand omul crede ca este D-zeu si ca poate sa mute si muntii din loc, m-am trezit intr-o perioada stranie a vietii, cand nu reusesc sa-mi explic cele mai multe lucruri din viata, exact acelea pe care le-am definit de nenumarate ori pana acum. Parca, cumva, ca dex-ul propriu s-a sters din memorie si a ramas un mare gol ce nu poate fi umplut.

Se spune ca omul devine mai intelept pe masura ce imbatraneste. La mine nu e asa. Am conchis suparata ca m-am prostit de tot sau ca am ramas copil. Am  preferat varianta a doua din cauze pe care toata lumea le intelege, desigur, nu-i asa?

Nu am asteptari mari de la oamenii cu care intru in contact, dar pe care nu-i cunosc foarte bine. De la apropiati stiu exact la ce sa ma astept si nici nu mai accept ca inainte prea multi oameni in jurul meu. Ii prefer pe cei de calitate. Dar viata te pune in fata altor indivizi, cu care nu ti-ai dori sub nicio forma vreo atingere nici fizica, nici spirituala sau macar ocazionala de binete. Asa ca am ajuns sa renunt sa mai fiu uimita de badaranie, de prost gust, de obraznicie sau de nesimtirea din dotarea acestora. O iau ca atare, trec pe langa, daca e nevoie inclin si capul (te pui cu prostul?).

In urma cu ceva timp am intrat intr-o altercatie, fara sa vreau, cu o persoana de sex feminin, in incercarea mea de a demonstra ca greseste profund in ce spune si ce simte.  S-a agitat sa loveasca nu fizic, dar verbal, asa ca am dat inapoi subliniind ca nu intelege. Rezultatul? Am ramas cu un gust amar si cu un spin in inima pe care nu l-am putut scoate si care o perioada m-a consumat. In ce o priveste pe respectiva persoana si-a subliniat ideile si a ramas convinsa ca are dreptate. Si am inteles, intr-un final, ca are, intr-adevar, dreptate. Fiecare avem, chiar daca doar pentru ca ne dorim lucrul acesta.

December 28, 2017
by prof27
2 Comments

Sa fie nisip!

Inchid ochii si-mi imaginez o lume rasturnata. Nu pot explica ce anume din interiorul meu imi dicteaza sa privesc totul altfel, dar o iau ca atare si ma urnesc cu greu din patul cu asternuturi albe si miros patrunzator de lavanda. Ochii ma dor si clipesc cu greutate. Ii inchid pe rand, apoi ma decid sa-i stropesc cu apa. Fara efect!

Trag perdeaua portocalie si privesc pe fereastra la visinul ramuros cu crengi care se zbat parca prinse intr-un fior de Apocalipsa. Totul este atat de banal si plictisitor iarna incat parca as plange-o precum o bocitoare profesionista. Parca zapada ii mai lua din tern. Ma scutur cuprinsa de frig si ma bag iarasi in pat, imi trag pilota mai sus. N-as parasi caldura patului si nici motiv n-as avea, dar am asa un chef sa mananc cateva cornulete crocante, pline de zahar prafos si un pahar mare si cald de lapte. Simt dulceata lor pe buze si salivez precum un catel in fata castronului cu bunatati.

Astazi mi-as dori ca totul sa devina alb si soarele sa straluceasca mai tare ca niciodata. Nu vreau zapada. Mi-ar placea nisip.

November 30, 2017
by prof27
0 comments

Iti permiti sa visezi orice?

Uneori oamenii viseaza si povestesc altora continutul viselor in speranta de a descoperi raspunsuri sau certitudinea ca nimic din ce s-a intamplat acolo, in oniric, nu va exploda cumva in lumea reala. In copilarie visam cu ochii deschisi. Poate si datorita faptului ca am citit intr-o nebunie tot ce-mi cadea in mana, orice carte, roman, manual, revista despre socialism. Nu conta. Citeam orice prostie, apoi creionam o multime de vise in care debutam ca protagonista aproape de fiecare data. Finalitatea lor in lumea reala era insa zero. Am ramas cu o multime de vise bine inchise in mintea mea bogata si cam atat.

De ce povestim altora ce visam? De ce ne spunem temerile, mai ales daca stim ca ele vor rani pe ceilalti? Nu am descoperit si, sincer, nici nu prea depun eforturi in acest sens, chiar daca stau si ma mir de fiecare data de cat de ascuns este omul.

 

November 26, 2017
by prof27
4 Comments

Unde e Soarele azi?

Astept Soarele.

De cateva zile este absolut imposibil sa dau de el. N-am idee de ce e suparat, pe cine sau ce l-o fi apucat brusc, cert este ca si-a facut bagajul si s-a carat ca un obraznic spre tinuturi doar de el stiute.

Daca o tine tot asa, parca ma vad incepand sa fac tot felul de matanii si sa aduc ofrande unui zeu pe care il ador de cand m-am trezit la constiinta. images

Ieri mi-a fost dor de o zi la mare. NU una anume, pur si simplu, o zi oarecare. Una in care m-am balacit in valurile inspumate, in care am lenevit cu burta-n sus la soare, una in care am savurat o gogoasa plina de zahar farin si de umplutura de gem de caise. Cat de dulce si bun e! As manca si m-as linge pe degete intr-una, nici nu m-as uita ca ajung la 300 de kilograme.

Nu stiu ce o sa ma fac daca soarele nu mai vrea sa apara prea curand. Imi da o stare de somnolenta de parca-s sarpe sau urs si ma pregatesc de hibernare.

November 10, 2017
by prof27
2 Comments

Astazi este o zi ca oricare alta, dar maine, maine poate fi orice

Ganduri ciudate pluteau prin mintea ei. Se holbase o noapte intreaga la luna si se distrase imaginandu-si ca astrul devine pe rand o bomboana dulce de zahar, o gogoasa imensa din care se scutura praful vanilinat sau o acadea portocalie gigantica. Intr-un final, cand se plictisise de privitul lunii, si-a dat seama brusc ca o foame grozava facea ravagii in pantecele urias. Inghitise o punga de plastic si trei pesti stranii, dar nu-i astamparasera deloc pofta.

Limba rosie plescaia la gandul ca in curand vor trece pescarii si va reusi, daca va avea noroc, sa puna mana pe unul mai rotunjor. Gandul la oasele care paraiau sub puterea dintilor ei ii dadeau fiori de bucurie, pe care cu greu si-i retinea. Ii venea sa strige, sa chiuie, sa urle bucuroasa cand zari barca la orizont.

Se cufunda in apele calde ale lacului si lasa deasupra doar parul verde, plin de alge, usor de confundat cu matasea broastei. Nici nu vor sti ce i-a lovit, isi spuse chicotind usor nervos. Inca visa frumos cand se trezi cu o plasa de pescuit in cap. Se zbatu ca nebuna, scoase coltii sa rupa firele, dar fara niciun folos. Pescarii tocmai capturasera cea mai ciudata prada din viata lor.

Cateva minute bune zacu aruncata in barca jegoasa, plina de arome pescaresti, apoi, cand se trezi la viata iarasi, intelese de ce barbatii se holbau la ea. Isi schimbase infatisarea cu cea de om. Scuipa venin din gura la gandul ca natura se jucase cu ea si o inzestrase cu aceasta putere de metamorfoza. Vorbeau o limba ciudata pe care nu o intelegea, iar unul dintre ei incercase s-o atinga. Cu putere de rusalka se ridica si-l zgarie pe fata. O brazda lunga de unghii ii strabatea inrosita obrazul barbos. Urlase disperata, la fel si barbatul lovit. Apoi primi o lovitura in moalele capului si nu mai stiu nimic de ea.

Deschisese ochii larg si isi dadu seama ca se afla intr-o plasa mai larga, in care se putea misca, dar din care nu putea scapa. Senzatia de foame continua sa-i dea de furca si setea parea ca o topeste. Soarele ii usca pielea cu puterea focului pe care il vazuse doar de la departare pana acum. Pe langa ea se agitau o multime de copii si de femei, iar una dintre ele ii aruncase o bucata de panza cu care sa se acopere.

Ridica din umeri nervoasa. Ce soarta! Isi musca buzele rosii pana la sange si bau usor lichidul caldut. Ochii verzi ii inchise pentru a nu vedea nimic  in jur, iar parul si-l infoie in aer. O adevarata priveliste demna de un circ, isi spuse, amintindu-si ca demult evoluase pe o astfel de scena. Lumea se trase brusc in spate, asteptandu-se probabil la vreo calamitate naturala, de fapt era doar sasaitul unui sarpe fara venin.

Casca fara pofta, indiferenta. Oare oamenii de ce nu mananca fiinte ca ea, dar pesti da? Ea ar fi ros fiecare oscior de om pana la maduva gustoasa. Se linse pe buzele sangerii… Maine va fi o alta zi, mult mai buna decat cea de astazi! Poate chiar va fi rost de ceva hrana…

November 7, 2017
by prof27
1 Comment

Problemele unui cititor

Observ ca inca mai lectureaza cate unul blogul acesta. Mi-e indiferent daca cineva il citeste sau daca va considera ca trebuie sa faca analiza gramaticala pe frazele pe care le debiteaza mintea mea obosita. Spun ca imi este indiferent pentru ca… surpriza, surpriza!…nu scriu pentru nimeni, nu-mi doresc sa devin vreun initiator de opinii si daca limba romana e pocita, daca dracuiesc sau daca scriu cele mai mari ineptii posibile e strict problema mea. Cui nu-i place, e liber sa citeasca altceva, de calitate.

Nu imi doresc sa deranjez oamenii si nu inoportunez pe nimeni cu prezenta mea, dar acasa la mine fac ce-mi trazneste mie, asa ca aici, pe blog, sunteti liberi sa stati sau sa nu intrati. Cei care doresc sa lase mesaje sau sa isi spuna parerea au dreptul sa o faca, dar imi rezerv dreptul sa postez doar acele mesaje care nu sar peste bunul simt si nu contin cuvinte vulgare. Deci n-are rost sa-mi lasati mesaje in care sa ma rugati sa nu dracuiesc, sa nu vorbesc despre homosexuali, biserica, Apocalipsa sau despre simpatia mea pentru Vladimir. Daca vreau sa fac acest lucru , o voi face de cate ori voi simti nevoia si nu voi cere permisiunea nimanui.

Si cand te gandesti ca oamenii cred despre ei ca sunt superiori…cui?