Profeta

din Lumea de dincolo de vise

O noua zi in izolare cu o minte tot mai incetosata

| 1 Comment

Ma gandesc de cateva zile cat de usor este sa mori zilele astea, dar nu de virusul asta, ci, pur si simplu, de alte boli care apar ca prin magie, cand ti-e lumea mai draga. Ideea fiind destul de obsesiva, la un moment dat m-a obligat, practic, sa-mi impun singura sa renunt la ea pentru a nu crea lucruri care nu exista. Asa ca azi m-am trezit intr-o oarecare buna dispozitie fortata de mintea mea care striga pe 20000 de voci diferite stupiditati, pentru ca e setata de stapana sa o faca. Deschid larg ferestrele casei si zambesc cu gura pana la urechi. 

E un soare afara de mori de dragul lui, iar vantul nu exista. A fugit. Habar n-am de ce si cum de i-o fi venit ideea asta buna, dar si-a facut bagajele si a tulit-o. O fi in vizita la vreun cunoscut, s-o fi retras si el pe acasa sa stea in izolare, doar el stie. Cert este ca e dus, e soare si abia astept sa ies in curte. Da, sunt o fericita care are gradina, cam jumulita, cu buruieni crescute in toate directiile, cu pomi fructiferi care ba au inflorit, ba nu, cu niste zambile care nu vor sa moara de vreo 2 luni stau si miros demential… 

Am iesit din casa fericita ca azi voi sta afara si voi pierde timpul la aer curta (De retinut, nu sunt o adepta a statului in natura! Nu comentez.). Mi-am scos balansoarul dintr-o magazie veche, pe unde-l indesasem prin octombrie, am incercat sa pun copertina la umbrarul cumparat de la Dedeman cu bani multi (m-am incapatanat ca eu pe ala rosu, mare si rotund il vreau si nu pe altul sub nicio forma), dar, din pacate, cateva tevi nu mai stateau drepte din cauza vantului puternic din iarna, iar copertina nu s-a asezat. M-am leganat de vreo trei ori pe balansoar, am privit curtea, am mai mirosit o floare, m-am jucat cu Spike (catelul maro) si m-am plictisit brusc. Nu-mi plac furnicile, urasc paianjenii, vrabiutele care croncane ma plictisesc, iar serpii astia care tocmai si-au facut aparitia ma infioara grozav si ma obliga practic sa ma retrag in casa. 

Am rezistat eroic temerilor mele. Mi-am recitat in gand Litania contra fricii (sunt adepta Bene Geserit, fara doar si poate), care nu functioneaza niciodata, dar cum mintea mea are o problema si scartaie pe undeva grav, mai fac cate o derogare si o mai las sa umble pe campii pentru sanatatea ei. Sustin ferm ca sunt deista si nu am nicio treaba cu crestinismul, asa ca inlocuiesc uneori Tatal nostru cu Litania contra fricii, desi recunosc ca sunt o mica ipocrita si bag si un Tatal nostru cand se ingroasa gluma. Cert este ca m-am intrebat ce sa mai fac, ca aproape terminasem programul de stat pe afara. 

Plaja. Da, m-am decis pe la 9.30 sa fac plaja. N-am nevoie ca nu am pielea alba, chiar fug de razele soarelui de fel, dar mi-am zis ca e o activitate, am nevoie de niste vitamina D ( o tot iau de prin februarie, in forma de pastile) si m-am bulucit sa iau costumul de baie sa ma bronzez uniform. Nasoala faza asta! Jur. Trag de chiloti sa intre pe mine, dar cu greu au reusit sa-mi cuprinda noile forme voluptoase. La naiba! Cum sa intru in XS cand acum am S toata ziua? Dar am tras de ei pana au reusit sa se aseze intr-un mare fel. Sutienul cu floricele venea inca, asa ca m-am relaxat cumva. Am stat vreo 30 de minute indesata in costumul de baie, ma jena prin toate partile, am renuntat intr-un final, tot din cauza chilotilor. Cine nu a purtat o marime mai mica la budigai ar trebui sa o faca! Senzatia va fi de neuitat. De neuitat e si pentru mine ca mi-am trasat noul program de exercitii fizice pentru fiecare zi, de acum pana la prima venire a lui Mesia, conform religiei evreilor.  Deci sport, draguta mea!

M-am ridicat de pe sezlong (si ala e cam paradit ca a crapat de la frig) si mi-am schimbat costumul de baie incomod cu niste colanti cu dungi albe si un tricou rosu. Am tras tenisii in picioare si m-am pus pe fuga. De la poarta si pana in spate, cam 200 de m dus, 200 intors. Gafaiam de credeam ca o sa-mi dau duhul in trei secunde. A fugit cheful. Nu merge faza asta cu exercitiile fizice la mine. Incep sa transpir. Urasc sa fiu transpirata. M-am bagat la dus. Miros catifelat de gel, cremuire d-aia misto, la final mi-am tras pe mine pijamalele. Sunt in izolare, ce mama ma-sii! Acum sunt in pat, ma gandesc la ce sa ma mai uit la Netflix si incerc sa-mi fac alt program. De masa. Trebuie sa fie o solutie sa reintru in costumul ala de baie. Oare cand m-am ingrasat 5 kile? Pare cumva ca tot ce-am facut de o luna incoace in izolare a fost sa mananc. Parca ma ingras pentru Paste. In ritmul asta de Craciun voi fi numai buna sa concurez cu Ghita, porcul vecinilor. El 200, eu 210… Brrr…

Ce trebuie sa fac pentru a arunca kilogramele astea in surplus? Mintea mea recunoaste rapid frica… Incepe litania, apoi se calmeaza. Oare sa mananc un cornulet sau o felie de cozonac? Invinge FELIA! Intotdeauna invinge pentru ca are rahat dulce, nuca din belsug si ciocolata. Si Netflix-ul! Am incep sa ma uit la seriale englezesti. Am spus adio vampirilor, zombilor, varcolacilor si filmelor de razboi. 

Doc Martin. 

 

One Comment

  1. Profitati de frumosul ce va inconjoara 🙂 O sa faceti din izolarea la domiciliu un timp de refacere si de odihna.

Leave a Reply

Required fields are marked *.