Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Hai sa stam acasa!

| 3 Comments

Stau acasa de ceva timp. Nu ma plictisesc. Cum sa te plictisesti daca ai o viata super si iubesti sa stai in mijlocul celor dragi? Multi se plang ca nu au ce face, ca s-au saturat sa nu socializeze, ca vor somon si nu au cum sa si-l ia, ca vor sa revina la serviciu. Eu nu. Nu as face-o niciodata. Pur si simplu, eu ador sa stau acasa. 

Imi place sa petrec timpul aici, dar consider ca ar trebui mai degraba sa fi abordat alta strategie mai marii statului. Dar hai sa nu comentez. Oricum n-ar conta. In astfel de situatii realizez ca faptul ca sunt Gica Contra mereu nu prea mai conteaza. 

Ma uit foarte putin la TV. Nu-mi plac stirile, dar nici sa stau fara ele nu as reusi, sunt un om care sta in contact cu tot ce il inconjoara. Asa ca ma uit si ma minunez la cat de dobitoci sunt oamenii, cat de primitivi si cat de inutili pe acest pamant. 

Oamenii uita. Eu nu. Probabil nu sunt om. Oricum mi-as dori sa nu fiu. Mai degraba o vita de vie. Dar este alta poveste. Care nu conteaza pentru majoritatea. Nu reusesc sa aplaud pe nimeni pentru toata treaba asta cu noul virus, nici pe aia, nici pe ceilalti, pe niciunii. Toti ne facem datoria. Toti NU suntem EROI. Suntem doar oameni, primitivi, dobitoci si inutili. Dar si asta este alta poveste, pe care nu toti ar inghiti-o, pentru ca toti suntem o enorma turma de oi care aplaudam si nu reusium sa gandim dincolo de floricelele pe care le ridicam uimiti cand trece Aro-ul luxos al Tovarasului Nicolae Ceausescu. Cel putin eu. Ceilalti poate ca nu-s oi, or fi catei. SE poate turma dintr-o oaie? Nu. Dar incep eu una. 

Din moment ce mi-am dat seama ca viata se desfasoara nu dupa cum imi doresc, desi imi place sa stau acasa, realizez ca pot evada in orice lume vreau cu ajutorul cartilor mele. Uneori, mi se intampla sa o iau razna pe Arakis, intru in pielea Alyei, ma vad o Bene Geserit perfecta si vorbesc cu miile de voci din interior care ma povatuiesc cu sinceritate: Mergi la doctor! 

As merge, dar la ce bun? M-am feriti pana acum de virus si sa-l iau tocmai acu, la mijlocul intregii nebunii? Ma abtin. Ce s-ar putea intampla? Moartea. Spun des ca o astept si nu mi-e frica de ea. De ce sa-mi fie? E momentul perfect de a vedea ce e dincolo, daca genele alea ce se trezesc la viata dupa ce corpul moare m-ar putea transforma intr-un zombi, daca exista Dumnezeu si cum ma va judeca, daca nu sunt eu aia care ma voi intoarce dincolo sa le dau vestea cea mare dobitocilor ca nu exista nimic dincolo si ca ar trebui sa ramanem toti aici etc. 

Ma uit pe geam uneori. Vad oameni. Se plimba in toate directiile. Pare mai circulat decat inainte. Eu stau de 4 saptamani acasa (miercuri sunt 4 in cap). Vocile din interior imi repeta iarasi: Mergi la doctor. Incet, incet si vor avea dreptate. Sau nu. 

3 Comments

  1. Foarte bun articolul, big like 😀

  2. Nu este asa de rau acasa cum pare la prima vedere, gasesti repede cate ceva de facut 🙂

  3. Intr-adevar, curios ca exista o multime de lucruri de facut zilnic si nu-mi ajunge niciodata timpul.

Leave a Reply

Required fields are marked *.