Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Desertaciune

| 0 comments

Intr-un vis creat am gasit ceea ce doream cel mai mult in viata. M-am bucurat nespus, ca un copil mic, parca ajunsesem la struguri, precum vulpea din fabula. Pe urma insa, am realizat ca ar fi fost prostesc din partea mea sa visez ceva ce nu mi-as fi dorit. Evident ca m-am intristat si am stat iar sa meditez de ce, cum, daca s-ar putea altfel si pana la urma m-am plictisit de activitate. Am abandonat. Oricum nu conteaza daca doar visez, daca este real, daca imi doresc sau nu. Materialul tinde sa copleseasca umanul, asa ca, inevitabil, la un moment dat realizezi ca totul este desertaciune.

Iti trece. Ca si mie acum.

Priveam inainte ore in sir pe fereastra. Aiurea. Fara scop. Visand degeaba. Am pierdut aceasta abilitatea demult. Acum privesc 1 minut si ma plictisesc pentru ca am uitat sa visez simplu, uman. Eu eram fauritoarea de vise. Traiam in ele ca intr-o alta realitate si ma simteam bine. Vibram cu fiecare vis.

Acum astept. Nimicul.

Zambesc uneori. Evident ca nu intotdeauna uiti aceasta solutie la toate problemele. Razi ca proasta, degeaba! Ce tot ai de razi? E ceva amuzant? Nu. Te cheama Melania? Nu. Si daca m-ar fi chemat Melania ar fi trebuit sa rad sau sa fiu proasta? Cretin Eul meu. Mereu scoate niste idei tampite. NU mereu, gresesc. Doar de ceva timp incoace.

Un vis de orb ma cuprinde de ceva timp. Doar lumini si senzatii.

Ma dor si renunt la el. E inutil si acesta. Totul devine fad si accept ca a inceput perioada de tranzitie.

Pe curand!

Leave a Reply

Required fields are marked *.