Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Eu si El

| 0 comments

Ma trezesc la prima ora putin indispusa. E cam devreme si parca ar fi trebuit sa mai dorm, dar cat sa dormi? M-am bagat la somn pe la 21.00, adica mult prea devreme pentru orice om. La ora 6.12 minute eram fresh, dar dornica sa mai trag de mine si de ochisori pentru a mai fura cateva minute. N-am idee de ce, dar imi place grozav sa lenevesc in pat. Sau imi placea pe vremuri, atunci cand creierul meu imi inducea starea de somn la orice ora din zi si din noapte.

M-am inveselit insa imediat ce am deschis fereastra. Vine ploaia! Habar n-am de ce iubesc atat de mult ploaia, poate pentru ca-s nascuta in noiembrie sau pentru ca e vreo setare stricata din nastere. Stropii fini curg pe fereastra si imi place sa ma joc cu ei unindu-i intr-o picatura gigantica. Pierd minute in sir jucandu-ma ca un copil mic si sorbind mirosul seducator al ploii de primavara. Ai simtit vreodata cat de senzuala poate fi ploaia? Cate senzatii nebanuite poate starni in mintea umana apa ce curge din nori!

Langa casa am zarit motanul care se holba la mine cu ochii lui galbeni, patrunzatori. Nu ma iubeste prea tare, chiar uneori ii vine sa ma zgarie daca il strang prea tare in brate. Astazi insa se uita ca un indragostit sadea. L-am chemat si a venit sarind ca la patinaj artistic si facand in aer o pirueta fabuloasa, care ar fi facut gelosi patinatorii profesionisti sau gimnastele medaliate la Olimpiada. Mi s-a trantit in brate si a inceput sa toarca. Golan! Stiu ca joaca teatru si ca o face doar pentru a-l primi langa mine in pat sau a-l hrani. Dar pic in mrejele lui de fiecare data, chiar daca nu il iubesc nici eu pe el. Sau poate ne iubim, in felul nostru, mai rece. Cine stie? Il musc de-o ureche incetisor si ridica o ureche intrebator. Probabil ca n-are chef de joaca, doar sa doarma, asa ca-l las in pace si el se strecoara sub patura mea. Stam amandoi imbratisati si ne gandim fiecare la ale noastre. Din cand in cand deschide cate un ochi galben, extraterestru. Deschid si eu unul pentru a-l observa la randul meu. Ne tatonam asa din priviri o perioada pana cand adorm fara sa-mi dau seama. Ma trezesc o ora mai tarziu. Motanul dormea cu un ochi inchis si unul deschis. Il imping pentru ca e greu si ma doare bratul. Se trezeste si se intinde voluptos, ma priveste lung cu ambii ochi si se ridica aruncandu-si coada in fata mea. S-a dus iubirea, apare indiferenta. Nici eu nu-l mai bag in seama. Se duce si se aseaza in fotoliul lui, dar tresare brusc cand aude un mieunat de afara. Evident ca il cauta vreo duduie dornica de a se bucura de compania sa. Motanul insa a fost pe afara toata noaptea si nu are niciun chef sa iasa, se lasa usor pe fotoliu si se abandoneaza iarasi somnului. Afara duduia miauna nervos. Deschid geamul si pleaca speriata. Sunt geloasa uneori. Nu tot timpul. 🙂

Leave a Reply

Required fields are marked *.