Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Prefer sa raman copil

| 4 Comments

In general, nu am asteptari prea mari de la oameni. Stiu ca vor face un anumit lucru din ipocrizie si stiu ca, indiferent de imprejurari, vor lovi atunci cand vor simti nevoia aducand chiar explicatii complicate asupra faptului ca au dreptate sa actioneze intr-un fel sau altul.

Ma gandesc uneori ca lumea este asa cum este datorita mie, adica al modului in care relationez cu fiecare persoana in parte. Imi iau asupra mea uneori vina si sufar ca nu reusesc sa educ acolo unde as putea poate sa o fac.

Trecand de acea varsta cand omul crede ca este D-zeu si ca poate sa mute si muntii din loc, m-am trezit intr-o perioada stranie a vietii, cand nu reusesc sa-mi explic cele mai multe lucruri din viata, exact acelea pe care le-am definit de nenumarate ori pana acum. Parca, cumva, ca dex-ul propriu s-a sters din memorie si a ramas un mare gol ce nu poate fi umplut.

Se spune ca omul devine mai intelept pe masura ce imbatraneste. La mine nu e asa. Am conchis suparata ca m-am prostit de tot sau ca am ramas copil. Am  preferat varianta a doua din cauze pe care toata lumea le intelege, desigur, nu-i asa?

Nu am asteptari mari de la oamenii cu care intru in contact, dar pe care nu-i cunosc foarte bine. De la apropiati stiu exact la ce sa ma astept si nici nu mai accept ca inainte prea multi oameni in jurul meu. Ii prefer pe cei de calitate. Dar viata te pune in fata altor indivizi, cu care nu ti-ai dori sub nicio forma vreo atingere nici fizica, nici spirituala sau macar ocazionala de binete. Asa ca am ajuns sa renunt sa mai fiu uimita de badaranie, de prost gust, de obraznicie sau de nesimtirea din dotarea acestora. O iau ca atare, trec pe langa, daca e nevoie inclin si capul (te pui cu prostul?).

In urma cu ceva timp am intrat intr-o altercatie, fara sa vreau, cu o persoana de sex feminin, in incercarea mea de a demonstra ca greseste profund in ce spune si ce simte.  S-a agitat sa loveasca nu fizic, dar verbal, asa ca am dat inapoi subliniind ca nu intelege. Rezultatul? Am ramas cu un gust amar si cu un spin in inima pe care nu l-am putut scoate si care o perioada m-a consumat. In ce o priveste pe respectiva persoana si-a subliniat ideile si a ramas convinsa ca are dreptate. Si am inteles, intr-un final, ca are, intr-adevar, dreptate. Fiecare avem, chiar daca doar pentru ca ne dorim lucrul acesta.

4 Comments

  1. N-ai inventat tu lumea asta. In alta ordine de idei, de ce iti zici “profeta”?

  2. Lumea nu am inventat-o, ai dreptate. Lumea ”asta” in schimb da. Din acest motiv esti pe blog. Cat despre Profeta… de ce nu? Ai fi preferat in loc de profeta sa fi fost ”iepuras”? Profeta inseamna ceva pentru mine. Pentru tine nu inseamna.

Leave a Reply

Required fields are marked *.