Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Astazi este o zi ca oricare alta, dar maine, maine poate fi orice

| 1 Comment

Ganduri ciudate pluteau prin mintea ei. Se holbase o noapte intreaga la luna si se distrase imaginandu-si ca astrul devine pe rand o bomboana dulce de zahar, o gogoasa imensa din care se scutura praful vanilinat sau o acadea portocalie gigantica. Intr-un final, cand se plictisise de privitul lunii, si-a dat seama brusc ca o foame grozava facea ravagii in pantecele urias. Inghitise o punga de plastic si trei pesti stranii, dar nu-i astamparasera deloc pofta.

Limba rosie plescaia la gandul ca in curand vor trece pescarii si va reusi, daca va avea noroc, sa puna mana pe unul mai rotunjor. Gandul la oasele care paraiau sub puterea dintilor ei ii dadeau fiori de bucurie, pe care cu greu si-i retinea. Ii venea sa strige, sa chiuie, sa urle bucuroasa cand zari barca la orizont.

Se cufunda in apele calde ale lacului si lasa deasupra doar parul verde, plin de alge, usor de confundat cu matasea broastei. Nici nu vor sti ce i-a lovit, isi spuse chicotind usor nervos. Inca visa frumos cand se trezi cu o plasa de pescuit in cap. Se zbatu ca nebuna, scoase coltii sa rupa firele, dar fara niciun folos. Pescarii tocmai capturasera cea mai ciudata prada din viata lor.

Cateva minute bune zacu aruncata in barca jegoasa, plina de arome pescaresti, apoi, cand se trezi la viata iarasi, intelese de ce barbatii se holbau la ea. Isi schimbase infatisarea cu cea de om. Scuipa venin din gura la gandul ca natura se jucase cu ea si o inzestrase cu aceasta putere de metamorfoza. Vorbeau o limba ciudata pe care nu o intelegea, iar unul dintre ei incercase s-o atinga. Cu putere de rusalka se ridica si-l zgarie pe fata. O brazda lunga de unghii ii strabatea inrosita obrazul barbos. Urlase disperata, la fel si barbatul lovit. Apoi primi o lovitura in moalele capului si nu mai stiu nimic de ea.

Deschisese ochii larg si isi dadu seama ca se afla intr-o plasa mai larga, in care se putea misca, dar din care nu putea scapa. Senzatia de foame continua sa-i dea de furca si setea parea ca o topeste. Soarele ii usca pielea cu puterea focului pe care il vazuse doar de la departare pana acum. Pe langa ea se agitau o multime de copii si de femei, iar una dintre ele ii aruncase o bucata de panza cu care sa se acopere.

Ridica din umeri nervoasa. Ce soarta! Isi musca buzele rosii pana la sange si bau usor lichidul caldut. Ochii verzi ii inchise pentru a nu vedea nimic  in jur, iar parul si-l infoie in aer. O adevarata priveliste demna de un circ, isi spuse, amintindu-si ca demult evoluase pe o astfel de scena. Lumea se trase brusc in spate, asteptandu-se probabil la vreo calamitate naturala, de fapt era doar sasaitul unui sarpe fara venin.

Casca fara pofta, indiferenta. Oare oamenii de ce nu mananca fiinte ca ea, dar pesti da? Ea ar fi ros fiecare oscior de om pana la maduva gustoasa. Se linse pe buzele sangerii… Maine va fi o alta zi, mult mai buna decat cea de astazi! Poate chiar va fi rost de ceva hrana…

One Comment

  1. Da’ bine le mai zici, dşoara!

Leave a Reply

Required fields are marked *.