Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Prietenul meu zombi

| 0 comments

Ies pe strada putin ametita, dar cu dorinta de a incepe o zi cu placere si a o termina cu chef de viata. Acolo insa dau peste o aglomeratie catastrofala in ce ma priveste. Urasc oamenii multi, ingramaditi, vorbareti, povestindu-si vietile de la prima ora. Eu sunt mai degraba lenesa precum o pisica de dimineata. Ador sa ma intind, sa inchid si sa deschid ochii, sa savurez picatura cu picatura o cafeluta mica, mica, mica de tot, aproape invizibila si imi place sa casc si sa imi incarc bateriile pentru a pleca la munca.

Dar nu am idee de ce lumea trebuie sa se grabeasca atat de tare de la ora 7. Unde se duce toata lumea asta asa, de parca e manata de o hoarda de zombi de la spate? As fi oprit pe vreunul pe strada, dar fetele incrancenate, femeile care oracaiau precum broastele de seara si barbatii cu paharul de tuica in mana, ce sopteau printre dinti ce ”nasoala” este viata m-au cam facut sa ezit. Doar ii privesc. Atata tot. Si ei pe mine, la randul lor.

Uneori ma simt exact cum s-ar simti un zombi printre oameni. Infometata si fara niciun tel. Probabil mai sunt si altii ca mine, de multe ori mi-as dori sa-i cunosc, poate ca as putea intelege mai bine ca nu sunt ceva ”extraterestru”, ”in plus”, ”ciudata”.

De ce sunt treaza de la aceasta ora? Pentru ca deschid ochii brusc. Poate si ei fac la fel. Cine mai stie? Ziua nu mi-am inceput-o cu placere, oare ce imi rezerva seara?

Leave a Reply

Required fields are marked *.