Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Oare cand suna ceasul?

| 0 comments

De cateva zile dorm pe mine. Dorm in maxi, dorm la serviciu, dorm la tv, dorm in cada, dorm cand fac mancare, dorm cand citesc, dorm cand mi-e rau, dorm cand ma spal pe dinti. Pur si simplu dorm.

Nu reusesc sub nicio forma sa ma trezesc la realitate, sa intru in contact cu oamenii din jur, sa-i aud, sa reusesc sa inteleg ce-mi spun. Pur si simplu nu inteleg de ce ei nu dorm ca si mine. Oare nu suntem in aceeasi realitate cumva?

Ridic din umeri usor stresata de situatie, ”injur” elegant cat de cat intreaga umanitate, Universul care lupta cumva impotriva mea si ma tot intreb de cateva ore incoace ”ce naiba fac eu in viata asta atat de important incat sa trebuiasca sa ajung la un servici, sa ma trezesc dintr-un pat, sa mananc niste cereale fara gust, sa privesc pe un geam lustruit pentru ca asa trebuie” si as putea s-o lungesc, dar inca dorm…

Nu am nevoie de somn neaparat, dar nu ma pot ancora in realitate, in nebunia asta inconjuratoare.

In plus mi-e foame intr-una…

As manca, daca as putea, un cal. Cu tot cu urechi. Nici nu mi-ar pasa ca e prea aristocratic, ca are privire inteligenta, ca zambeste uman, cred ca l-as manca de la copite pana in varful urechilor. Ca un zombi.

Apoi m-as trezi din vis si nu as mai manca nimic. As fi prea satula.

Nu prea-s coerenta? Pai eu ce tot spun aici? Dorm pe mine.

Leave a Reply

Required fields are marked *.