Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Viata trece…noi suntem multi si prosti

| 0 comments

Aseara am aflat ca a murit principesa Ana, sotia ex-Regelui Mihai I al Romaniei. Condoleante sincere! Mai ales din partea mea, un om care apreciaza ideea de monarhie si beneficiile pe care le-a adus, dar nu le mai poate aduce unei Romanii diferite de cea din trecut.

Nu-mi plac stirile de la televizor. Penibile, de prost gust, de un ”patriotism” stupid. Mi-au placut insa emisiunile de tip cultural, in care au prezentat viata principesei (o numesc cu titlul dobandit prin nastere, prin casatorie nu a fost niciodata regina, dar nu vreau sa-i minimalizez identitatea sau faptul ca a fost sotia Regelui) si pe care ar fi trebuit sa le asculte acest popor incult prin definitie, ”taran” prin vocatie, cocalar si manelist prin apartenenta pe care si-o declara genului muzical si stilului vestimentar.

Atasata de ideea de monarhie si de respectul pe care un roman al zilelor noastre il confunda cu umilinta in prostia lui, m-am gandit brusc ca nici Regele nu mai are mult de trait, iar acest lucru mi-a dat intr-o oarecare masura fiori. Practic din moment ce El va disparea, monarhia ca substanta in Romania va disparea si ea, asa cum a venit. Nu vreau sa spun ca e rea Republica, ca presedintii sunt niste persoane jalnice, corupte, ahtiate de putere, penibile ca intelect, care nu reusesc sa scape de confortul personal de a nu face nimic. Poate ca ar fi buna in vreo alta dimensiune sau poate chiar si aici, cu alti oameni, care isi doresc mai mult decat satisfacerea necesitatilor cotidiene, sa munceasca cu drag, sa lase ceva in urma (si nu ma refer la palate cu tugui pentru pruncii a caror cunostinte se limiteaza in a ”burici” o zi intreaga pe manele) si istoria ne-a demonstrat  din plin ca se poate. Dar nu avem chef, ne doare-n cot, ni se rupe, de ce sa fure numai ala, eu ce-am  si tot asa…

Stiti ce ma infurie cel mai tare? Faptul ca taranul roman nu mai exista… Ca a murit! La fel ca si respectul si iubirea pentru tara, pentru oameni, pentru locuri… Cand v-ati iubit muntii ultima data? Cand ati facut dragoste cu apele curate ale raurilor Romaniei? Cand ati sarutat pamantul negru, plin de roade,  pe care va sprijiniti oasele in fiecare zi a existentei voastre patetice? Off, si iarasi ma refer la toti, ma includ in masa mare de ”tarani”, intr-o incercare brutala de a constientiza macar azi ceea ce suntem si ceea ce am putea redeveni… doar cu putin respect si curaj!

 

Leave a Reply

Required fields are marked *.