Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Miros de alge

| 0 comments

Ranjea dintre trestii, iar dintii mici, ascutiti, taiosi ca lama, sclipeau sub razele lunii. Pandea ceva, vezi bine, pentru ca statea nemiscata, urechile erau putin aplecate, parca sa soarba cu nesat orice zgomot pe care-l facea mica faptura ce se misca alene pe pamantul mocirlos. Ii intrase parul umed in ochi, pe nas i se prelingea noroiul baltii, ceea ce o facea cumva sa tremure in interior, abia stapandindu-se sa nu se scarpine cu putere.

Foamea era insa mult prea mare, o durea parca si ii provoca un ghiorait ciudat in stomacul mic, dar incapator. In noptile in care vanatoarea dadea roade, facea o burta rontunjoara si adormea sub salcie satisfacuta, asteptand dimineata si roua ei pentru a se adapa.met-rusalka-4

Trestia se zbatu brusc, cuprinsa de nelinisti, iar acest amanunt o puse in garda atat pe ea, cat si pe mica faptura ce ii simti prezenta si se zgribuli printre pietrele de pe mal, adunandu-si tepii pentru a se feri de lovitura mortala. Plescai enervata, cuprinsa de nervi. Ce naiba se intampla de-i punea pe fuga (impropriu spus, prada se misca ca un melc, dar cu tepii la vedere, nu mai putea fi muscata) hrana delicioasa?

Se prelinse incet printre trestii, iar apa ii cuprinse trupul lasand la vedere doar ochii si parul amestecat cu alge. Curiozitatea o facu sa treaca peste acel sentiment din interior care-o avertiza sa plece. Din josul baltii se apropia o barca cu oameni. Fiorii de spaima ii trecura pe sira spinarii si avu tentatia sa se arunce in adancurile apei, dar un planset de copil mic o facu atenta. Privi mai cu atentie. De obicei, plansul insemna fapturi slabe, hrana delicioasa, usor de obtinut.

Ochii ii sclipeau periculos, se linse pe buzele rosii, invinetite de frigul noptii, se ridica cu totul pe mal si astepta in linistea pamantului apropierea oamenilor. Erau 2 adulti si un bebelus. Adultii pareau primejdiosi. Doi barbati inalti, unul cu o cicatrice lunga pe obrazul drept isi itea capul spre luna din cand in cand, pandind parca zgomote numai de el stiute. Celalalt tinea bebelusul in brate si il mangaia pe fata usor, sarutandu-l pe frunte si cantand incet, abia auzit.

-Taci, nu mai canta, omule, vrei sa murim aici? Cel batran parea usor nervos.

-Ne-am departat de sat, copilul e in siguranta.

-Esti nebun? Nu l-am luat sa il salvam, trebuie sa indeplinim profetia. Arunca-l in apa, acum! Luna e pe cer, iar blestemul se va ridica, vei fi salvat si nimeni nu va banui cine esti cu adevarat!

Tanarul isi ridica capul brusc si ranji cu ochi de nebun. Lua copilul in brate si se arunca in apa. Batranul ramase cu rama in mana fara sa mai zica nimic. Din valurile mici ale baltii, tanarul si bebelusul isi facura aparitia. Copilul incetase sa planga si se balacea straniu, cu o coada imensa ca de peste. Chicotea si gangurea haios.

-Pleaca! ii porunci tanarul. Voi avea grija sa-l preia cineva dintre semenii lui.

-Daca ramai, vei muri.

Tanarul ridica din umeri si rase scurt, nervos, iar celalalt intelese ca nu mai avea ce face. Nu se uita inapoi nici macar o data, poate nici nu-i pasa. Dar din trestii, ea privea intreaga scena curioasa. Astepta sa se indeparteze batranul in timp ce privea luna care facea loc zorilor. Se retrase usor pe pamant fara sa-i piarda din ochi pe cei doi.

In mod straniu la fel facu si tanarul, obligandu-l si pe cel mic sa iasa. Coada de peste disparuse, iar somnul parea ca se instaleaza pe chipul bebelusului care se cuibari la pieptul tanarului barbat ce-l proteja. Dormeau de ceva vreme in timp ce soarele se ridica de-o schioapa. Nici nu au simtit-o cand s-a apropiat. Ii privea curioasa, iar manutele mici si pufoase ale copilului o facu sa il atinga cu unghiile ascutite. Nu mai vazuse asa faptura, asa ca se intreba daca o fi gustoasa. Exact cand vroia sa infiga dintii in manuta delicioasa barbatul deschise un ochi si zise:

-E otrava curata, nu te-as sfatui!

Ochii verzi i se bulbucara nervos, se trase brusc inapoi. Parul blond, lung, ii curgea in valuri pe umeri pana la sold, parea cumva o printesa din regatul apei din cartile de povesti ale copilariei. Doar ca tanarul stia ca nu era decat o rusalka, o femeie-peste care sfasia orice fiinta vie si in care nu puteai avea incredere. Se spunea ca nu-s prea destepte si ca daca te intalneai cu una si reuseai sa o sperii suficient atunci ai fi putut scapa cu viata.

Bebelusul gangurea cu ochii verzi deschisi larg si intinse manutele catre rusalka, ceea ce ii reaminti barbatului ca cei doi erau la fel. Teoretic nu i-ar face vreun rau, dar rusalka parea ca se linge pe buze de placere la vederea manutelor mici. Cu tupeu, trase de-un piciorus, dar el o plesni cu putere peste maini. Unghiile taioase si murdare ii repugnau. De fapt, intreaga fiinta care aducea cu o femeie ii treze repulsie. De asta fugise din adancuri, fugise de semenii lui, se insurase cu o pamanteanca, dar, din pacate, copilul lor ii seamana si trebuia sa fie redat apei, altfel murea.

Rusalka mirosea ca un caine in jur. Il atinse pe par, pe maini, ii simti parfumul de alge si intelese ca toti trei sunt la fel. Zambi brusc, chicoti nervos si se intoarse in apa.

-Primitiva fiinta! arunca in urma ei barbatul.

Rusalka se intoarse aruncand sageti verzi taioase, iar dintii scrasnira:

-Esti pe teritoriul acestei fiinte, nu uita! Nu intra in apa si pazeste-l! Ma voi intoarce dupa el! E al meu…

Leave a Reply

Required fields are marked *.