Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Dinti de foc jelesc pietre

| 0 comments

Cateva zile am privit pur si simplu spre cerul infierbantat de un soare ticalos. Priviri stranii aruncate catre o stea anume. O cunosc de mica, mereu am creat povesti despre ea, mereu m-am intrebat oare cum de-a ajuns in acel loc, exact acolo?

Mirosul ierbii ude, in miez de noapte, imi provoca greata. Niciodata n-am inteles de ce i-ar placea cuiva acest lucru, dar cumva mi-a adus aminte de trecut, de nepasarea mea, de indiferenta. Am ras scurt, debusolata cumva.  Cati dintre noi contam cu adevarat pentru cineva? Cati dintre noi s-ar intoarce in Infern pentru a salva pe cineva drag? Probabil doar eu.

Iar din acel moment te-am iertat pentru totdeauna. Te-am iertat pentru ca ai existat si mi-a facut rau acest lucru. Te-am iertat pentru ca ai trait si ai inhalat pentru scurt timp acelasi aer ca al meu. Te-am iertat pentru cuvinte grele spuse. Apoi am realizat ca n-am de ce sa iert ceva ce nu a existat vreodata.

Dinti de foc jelesc pietre, iar eu privesc aceeasi stea. O stea micuta, ratacita, undeva pe cer.

 

Leave a Reply

Required fields are marked *.