Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Viata in stil romanesc

| 0 comments

De-a lungul existentei mele pot spune ca am cascat ochii ba la una, ba la alta. Cand eram mica de tot uram din rasputeri traditiile, oricare ar fi fost ele, legate de absolut orice. Imi pareau cumva desprinse din trecutul pe care de fapt intotdeauna l-am iubit si l-am simtit ca parte care ma completeaza si ma formeaza ca om.

Mult timp n-am inteles ca de fapt ceea ce eu uram, de fapt iubeam. Nu vreau sa-mi amintesc intamplari din trecut, nici nu sunt mandra de ele, iar uneori faptele noastre tind sa ne umileasca chiar si in ochii nostri. De fapt, intotdeauna am fost cel mai aprig critic al meu. Daca e cineva care sa ma traga cel mai mult la raspundere pentru ceea ce fac sau zic, atunci acela sunt eu.  Simt uneori atat de tare ca imi displace ceea ce fac, incat am impresia ca mi-ar trebui cumva inchisoarea pamanteana sau divina ca sa ma absolve de prostii. Ce te faci cu criminalii, daca eu am astfel de idei despre mine? Nu faci nimic, ei o duc bine oriunde, oricum.

De ce e in stil romanesc? Nu din considerente de ordin cultural, lingvistic, istoric sau altele la fel, ci pur si simplu ca aici e Romania si asta e atat de suficient. Romania nu o urasc, ci din contra, o iubesc si am iubit-o de mica, probabil reminiscente comuniste. Patriotismul iti e format din copilarie. Il ai daca cine ti-l formeaza, isi bate capul cu asa ceva, iar in perioada respectiva chiar isi faceau treaba in acest sens. Iubeam Romania, iubeam conducatorul ca asa ni se cerea, iubeam tot ce trebuia iubit si uram capitalismul. Si am dus-o asa si-asa. Pana la urma un copil o duce bine in dictatura atata timp cat ramane copil, pe urma se rupe filmul probabil. De ce sa mint ca nu mi-a fost bine?

Raman cu patriotismul.

Leave a Reply

Required fields are marked *.