Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Am obosit sa traiesc…

| 0 comments

Ca de obicei o zi de marti.

As vrea sa fac cumva minunea aia si Universul sa schimbe ceva, p-acolo, doar sa scap de senzatia nesuferita de ”marti”.

Oboseala probabil ma cuprinde si uit ce trebuie sa fac, de ce sa fac, cum sa fac.

Oare de ce lumea se schimba in rau?

Ma uit, nu mai admir demult pe nimeni si nimic.

Nici nu mai reusesc sa citesc ceva. Pur si simplu am inceput sa vegetez, o stare banala, necreatoare, plina de plictis si de zgarcenie spirituala. Parca toata divinitatea cumva a uitat de mine, si eu de ea…

Scopul incepe sa se piarda in neant si intreaga afacere devine una diforma…

Nu reusesc sa mai observ oamenii, ca indivizi, probabil ca nici nu mai am nevoie. Nu pentru ca nu as mai avea de invatat cate ceva, ci pur si simplu am obosit sa gandesc, asa ca refuz orice, indiferent cum si cat ar fi…

Care mai e rostul?

Initial m-am enervat pe mine si pe starea mea. Apoi nu mi-a mai pasat si acest lucru a devenit periculos pentru intreaga mea potentiala devenire ulterioara.

 

Leave a Reply

Required fields are marked *.