Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Fir-ar a naibii de umanitate!

| 2 Comments

Ieri aud o povestioara despre o batranica. Adevarul e ca iti curg lacrimile instantaneu cand auzi astfel de povesti, mai ales daca esti un om sensibil. Nu stiu de ce am plans exact: povestea in sine, poza cu batranica in cauza si mainile ei muncite, basmaua inflorata ce-i acoperea parul sur si care-mi ¬†amintea de bunica… Cert e ca toata ziua am fost deprimata. M-au cuprins fiorii mortii care pandeste la tot pasul, m-am tot gandit la zadarnicie, la incertitudine si la Judecata de Apoi, nu in sens biblic.

Totul pana cand grijile cotidiene m-au cuprins si am uitat de batranica cu basma, de povestea ei lacrimogena. Intr-un final, dupa ce totul s-a terminat, m-am asezat in pat sa ma relaxez si am deschis televizorul. Hipnotizata am vizionat ororile orei 5 si tot sentimentalismul de doi bani m-a cuprins iarasi pentru toate acele povesti despre oameni adevarati. N-am mai plans, pur si simplu m-a intristat totul. N-am mai filosofat deloc, nu m-am mai gandit la nimic, pentru ca deodata s-a dus naibii tot rostul vietii.

Uneori credem ca putem uita ce nu se poate uita. Totul revine ca un bumerang si zguduie un creier de altfel ros de existenta unor ani prea indelungati.

2 Comments

  1. Ai citit “Posibilitatea unei insule”, de Michel Houellebecq?

Leave a Reply

Required fields are marked *.