Profeta

din Lumea de dincolo de vise

logo_marketonline_mic1

Cotoroanța și Rohnson Aquatech R144

| 0 comments

Vine, vine primăvara! Fac și eu curat ca tot omul prin casă, adică aspir podeaua, chiar și canapeaua, spăl covoarele cu ajutorul unei firme simpatice, șterg praful, șterg geamurile, arunc nisipul pisicului, înjur de mama focului părul lui care-mi dă bătăi de cap și așez un pled pe canapea să ascund unele urme încăpățânate care nu vor sub nicio formă să iasă la aspirat. Aerisesc și cânt din tot rărunchii, precum un Tudor Gheorghe veritabil, ”Au înnebunit salcâmii!”, apoi mă declar mulțumită că pot primi musafiri.
Serghei, motanul de 5 ani, se holbează la mine întrebându-se probabil cum de m-a apucat așa hărnicia. Nu-s eu vreo mare gospodină, dar sincer, când e de muncă, încep rusește, cu spor, la o oră de dimineață, frec tot, înjur la sfârșit că nu mi-a ieșit cum trebuie și oftez fără să-mi dau seama ce soluție aș putea avea pentru firele alea de păr pe care Serghei le lasă de parcă s-ar crede frații Hensel și Gretel, chiar amândoi dacă s-ar putea, și simte o nevoie de a lăsa urme peste tot pentru a fi găsit. Știu eu ce mi-ar trebui, un aspirator d-ăla, șmecherie d-asta modernă, dar la anii mei bravi, adică nu cu mult peste 65 de ani, nici nu aș ști ce să-i fac noului aspirator, așa că am preferat bătrânul meu instrument de lucru de pe vremea comuniștilor, care nu dă niciun rateu, care nu are nicio ambiție ascunsă să dea colțul, ci își face datoria (aproape!) cu stoicism.

Întâmplarea de luni mi-a ridicat însă un semn de întrebare asupra deciziei mele de a-l păstra, parcă mi-ar fi de folos un AquaTech R-144, aspirator modern cu o tehnologie inovatoare de filtrare prin apă pe care l-am zărit în magazinul MarketOnline.ro și ale cărui caracteristici m-au dat pe spate.
Bing-Bang! Bing-Bang!
Soneria suna jucăușă și am dat să alerg spre ușă, dar m-am împiedicat vitejește de firul lung al aspiratorului uitat pe hol (uitat, pe naiba, îl țin mereu acolo cu ideea de a folosi scuza ”tocmai fac curățenie”, dacă cumva ceva nu e tocmai în ordine) și m-am întins cât sunt de lungă pe gresia neagră. Ochii mi se învârteau precum beculețele din pomul de Crăciun, mă durea fantastic șoldul, o ureche-mi vâjâia, iar un fir de păr, ba nu, chiar trei, mi se lipiseră vârtos de sprâncene, contrastând puternic cu negrul lor. M-am uitat repede în oglindă, am încercat să scot obraznicele fire ale lui Serghei care parcă erau date cu superglue. Arătam ridicol, asta e clar, femeie la anii mei! Am plescăit nemulțumită din buze, mi-am aranjat părul vâlvoi și am deschis ușa.
Iubita fiului meu era îmbrăcată la patru ace de parcă mergea la o conferință la nivel înalt (dacă n-are ce face altceva decât să se aranjeze, am comentat în mintea mea fără să vreau, ușor nemulțumită de vizită) și butona de zor telefonul.
-Hai că sunam la 112 dacă mai întârziai, babușca (obraznica!)! Ce faci? Nu cumva te-am prins cu amantul și încerci să-l ascunzi?!
Enervantă ființă, nu pot să o suport deloc. De când a luat-o Ștefănuț tot îmi mușc buzele de nervi, ființă mai prost crescută n-am întâlnit în viața mea, dar o suport, nu trăiesc eu cu ea. Cel puțin nu mereu, stau separat de mine, dar mă vizitează când îmi e lumea mai dragă, mai ales că n-are serviciu, cică muncește ”ăla micu” și așa mult prea mult, are nevoie și de răsfăț. Nu văd legătura, dar nici n-o mai caut.
A trecut de prag, uitându-se în permanență în telefon de parcă lumea toată se îngrămădise în acea bucată de plastic, fără să se uite pe unde merge, ridică piciorul greșit și se împiedică de firul aspiratorului lungindu-se pe podea. Recunosc că i-am promis podelei mele o curățenie ca în filme, drept mulțumire pentru festa jucată cotoroanței. Telefonul îi zburase și ecranul se crăpase, suduia precum un birjar din Bucureștiul interbelic, prima țintă fiind eu, că nu știu să strâng din casă aspiratorul, că oricum degeaba îl țin, că la mine e murdar mai ceva ca-n gara de Nord pe vremea răposatului (asta avea doua luni în burta mă-sii când a venit revoluția, de unde o fi știind ea cum era pe vremea lui nea Nicu, dar n-am comentat nimic, m-am simțit un pic prost).
Motanul Serghei se uita la diva de Urziceni cum se agită și-și mișcă haotic mâinile, crezând că vrea joacă i-a sărit direct în spinare. Și dăi distracție! Ea urla, el mieuna. Până să ajung să despart animalele, cotoroanța mi-l înșfăcă pe Serghei de blană și îl aruncă pe covor, urlând cu o forță de ziceai că tocmai trec hoardele tătarilor lui Timur-Lenk sau cel puțin vikingii lui Eric cel Roșu.
Verde sau roșu în fața ochilor e puțin lucru spus, am văzut toate culorile curcubeului. Îmi trecuse instantaneu amuzamentul că aspiratorul rusesc o pusese la podea din prima repriză fără măcar să bată gongul, mai ceva decât Cătălin Moroșanu. Serghei se urcase sus pe șifonier și tremura de mama focului, scotea câte un scâncet parcă după claia de păr rămasă drept gaj în mâinile amazoanei de ocazie, iar eu tremuram gata să mă înfig în părul scorpiei și să îl răzbun pe motanul meu drag.
-Vrei să mă omori! Asasino! Așa tare mă urăști? Știi că-s alergică la părul animalului ăsta! (E alergică pe naiba! Fițe la ea cât casa! Dar în același moment mi-am propus să caut la promotii aspiratoare un produs care să curețe cu adevărat casa mea, să nu o mai aud cum se mai vaită din cauza asta.)
Cotoroanța s-a apucat însă să își aranjeze părul,tușind de zor, scoțând și limba afară precum un cățel după o cursă lungă, imediat după  s-a șters de păr pe fotoliul meu pufos pe care s-a așezat aristocratic, cel puțin precum regina Angliei. Apoi a aruncat porunca:
-Adu-mi o cafea măcar! Rapid, că stau doar 5 minute și scoate naibii animalul din dulap, să nu se sufoce!
Cererea asta m-a pus într-o oarecare dificultate, nu știam care animal, singurele erau: Serghei, ce stătea pe dulap și ea, care se așezase pe fotoliu.
-Hellooo! Amantul, mamă soacră!
I-am făcut semn din mână că poate ar fi mai bine să-și scoată carnet roșu, și nu de membru de partid de pe vremurile împușcatului, am luat ușor părul smuls de la pisoi, dar degeaba, mai mult de jumătate intrase adânc în puful materialului textil al fotoliului. Cum o să-l scot eu, n-am nici cea mai vagă idee! Rusnacul meu sigur nu va face față, mi-am zis plină de nervi. Cum beam amândouă cafeaua, am observat și praful dintre cele două perne ale canapelei, pe care am încercat să-l șterg discret, nici nu-l văzusem până atunci, iar cotoroanța cu un ochi în telefon și cu unul la mine a aruncat malefic:
-Lasă, lasă, că nimeni nu te-a crezut vreo gospodină, la ce praf și păr de pisică e la tine în casă, mă mir că Ștefan nu s-a îmbolnăvit până acum de vreun astm ceva!
Rușinată am lăsat capul jos, Serghei torcea înfricoșat, cu ochii fix pe Cruela noastră, amândoi așteptând să plece musafirul insuportabil. N-am putut să nu remarc faptul că ar fi trebuit să-mi abandonez rusnacul demult și să cumpăr noul aspirator, mult mai performant, care m-ar fi ferit de întâmplările amuzante și nu tocmai, din moment ce Serghei a scăpat cu viață, dar scalpat ca după o bătălie cu pieile roșii. Cum așa? Simplu:
-În primul rând, cablul nu ar mai sta scos alandala, ci ar avea un spațiu de depozitare, deci Cruela de Urziceni nu s-ar mai trezi cu roțile-n sus;
-Apoi filtrarea prin apă pe care o deține noul aspirator e foarte bună pentru cei care au probleme cu astmul sau cu diverse alergii, așadar cotoroanța nu ar mai  tuși aruncându-mi că o îmbolnăvesc voit pentru că o urăsc și nu vreau să se mărite cu Ștefănuț;
-Consumul de energie  e 1550 W, net redus față de rusul meu comunist, mare și roșu;
-Are cinci perii de curățare, deci orice spațiu poate fi aspirat și curățat, inclusiv zona dintre îmbinările dulapurilor, cea a canapelelor, pe care nici nu-mi închipuiam că aș putea vreodată să le curăț (dacă-l foloseam, viitoarea mea ”dragă” noră nu ar mai fi spus că nu-s gospodină și că nu șterg praful peste tot);
-Mânerul ergonomic îl face ușor de transportat, adevărul e că prietenul meu de-o viață, ce mi-a aspirat casa cu devotament, dar care nu mai face față necesităților, e atât de greu încât uneori mă iau durerile de spate (recunosc că nu stătea în hol doar pentru a impresiona musafirii, ci, mai ales, pentru că nu-l mai pot manevra ca odinioară);
Rohnson Aquatech R144 extrage praful și murdăria în recipientul de colectare, iar filtrul HEPA reține 99, 99% din particulele mai mari de 0,3 microni. Astea sunt cele două caracteristici care mie mi se par extrem de performante și care mi-ar curăța casa perfect.
Mă uitam cu coada ochiului la ”noru-mea”, tot pițipoancă-mi părea, tot răutatea întruchipată, bestia ce mi-a maltratat pisoiul. N-am putut să nu remarc cu voce tare ca o răzbunare pentru circul creat:
-Așa se poartă acum oja, dragă? Pe jumătate sărită?
S-a oprit brusc, mi-a aruncat o privire ucigașă, cred că aceeași privire pe care o avea și Lucreția Borgia când era prinsă că mai otrăvea și ea pe câte cineva din plictiseală, și-a smuls poșeta din cuier, i-a aruncat un ochi verde-tăios pisicului, care avea tot părul zburlit de frică, și a plecat val-vârtej:
-Îi spun lui Ștefan (nu cumva Ștefănuț) că mă-sa are un amant și că-l ascunde în dulap! Un sfat, viitoare mamă soacră: pune mâna și învață să fii mai curată, ești femeie bătrână!
A ieșit pe ușă ca o divă ce era, abia m-am abținut să nu-i trag vreuna să o satur de nesimțire, dar îmi iubesc fiul și mi-am pus în vedere că nu trebuie s-o iubesc că nu stau eu cu ea. Deci ce-aș putea face?
Soluția pentru ieșirea din criză este să-mi cumpăr un aspirator nou, așa voi preîntâmpina alte evenimente, nu mă va mai acuza că vreau s-o omor că știu că-i alergică la părul de pisică, etc.
Auzi, am ajuns și criminală!
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2016.

Leave a Reply

Required fields are marked *.