Profeta

din Lumea de dincolo de vise

mara-vin-special-an-recolta-1965-1-482

Astă-seară ne răsfățăm cu un vin de colecție!

| 0 comments

După 25 de ani de căsnicie, doi copii, slujbe plictisitoare, viața de cuplu poate părea intrată pentru totdeauna în rutină. V-o spun din experiență! Să vă dau un exemplu: de Ziua Sfântului Valentin, când îndrăgostiții stau ca doi guguștiuci, botic în botic, și își sorb cuvintele unul altuia, eu și soțul meu căscăm cu spor la filmul de seară, ne culcușim între perne, oftând și plescăind după masă; de Anul Nou, dacă nu avem invitați pe vecinul sau vecina, soră-mea sau cumnată-mea, ciocnim o șampanie cumpărată de la supermarket ( nu contează firma, ieftină să fie, că n-are rost să dăm bani degeaba!) și ne culcăm după ce ne-am urat sănătate (după o vârsta, acest aspect devine prioritar, se pare); de 8 martie, primesc o floare, niște ciorapi (reminiscențe de pe vremea răposatului, când femeile își dădeau viața pentru un naylon de calitate), un la mulți ani, niște ghiocei din grădină și un pahar de vin din producția proprie.

Ei, uite, asta mă supără cel mai tare! Nu merit și eu un vin special, la fel ca în tinerețea noastră? În loc de acritura aia din butoaiele socrului, cu damf oribil, mi-aș dori un pahar de vin bun, unul care să miroasă a căpșunică, a lemn de dud, a zonă viticolă de calitate, un vin care să-mi dea starea aia de bine, ușor euforică, spumoasă.  În tinerețe iubeam un pahar de vin bun, mereu aducea Costel o sticlă de aia cu praf pe ea, vinuri de colectie, cum îi plăcea lui să spună. Știa ce-mi place și nu uita la nicio ocazie să mă surprindă plăcut. Dar anii au trecut, iar ”specialul” din viața noastră se pare că a devenit de domeniul trecutului. Dau ochii peste cap de câte ori mă gândesc la acest aspect al vieții mele, dar ce aș putea să fac?
Inițial, recunosc că m-am încrâncenat în starea mea, dacă lui așa îi place, să fim doi străini, atunci așa să fie! Mi-am zis cu năduf, bușind cu degetele în masă. Dar, apoi mi-a trecut, m-am relaxat ușor, și un gând jucăuș mi-a trecut prin minte. Poate credeți că la 49 de ani, noi, femeile, nu mai suntem zglobii! Cum ziua îndrăgostiților se apropia cu repeziciune, mi-am spus că e timpul să-i fac o surpriză adevărată soțului meu și să reînvii un obicei de pe vremuri, când zilele speciale nu treceau niciodată fără un vin de calitate, fără o cină romantică la lumina lumânărilor și fără un pupic dulce de noapte-bună. Doar nu m-a apucat rușinea să îmi surprind soțul?

Nu i-am spus nimic, nimic. Mustăceam uneori și-l priveam șugubăț, iar planul meu prindea contur pe zi ce trecea. Atmosfera romantică am creat-o printr-un sfeșnic de argint, moștenire de la bunica, fostă boieroaică, cu trei lumânări parfumate aprinse, ce răspândeau un miros suav de vanilie, perdelele au fost trase în miez de zi ascunzând lumina soarelui, iar un Pinot Noir din 1965 trona pe masă, în mijloc, între farfuriile galbene cu floricele roșii, lângă bolul cu pâinici și tava cu friptură de curcan abia scoasă din cuptor. O rochiță albastră, culoarea lui preferată, o coroniță de albăstrele ce-mi prindea cochet părul și două pahare de cristal ce le țineam în mână a întregit decorul, când ușa s-a deschis, iar soțul a apărut în prag.
Pentru câteva minute a încremenit, a gogonat ochii lui verzi și a rostit:
-Tu aștepți pe cineva?
Râsul ne-a cuprins pe amândoi. Asta era replica lui preferată în tinerețe când sosea de la servici și-l așteptam cu sticla de vin vechi, gata de nebunii, dar și de iubirea caldă și frumoasă a tinereții. Vinul parfumat ne făcea cu ochiul din paharele pline și am primit încântată semnul prin care mă îmbia să sorb din licoarea magică.
-Dumnezeiesc, draga mea!
Plescăia jucăuș lichidul cu buzele întredeschise, pleoapele erau pe jumătate închise, savura fiecare picătură, iar starea lui mi-a reamintit pentru o secundă că era un bun cunoscător al soiurilor de vin, așa că i-am aruncat provocarea, la fel ca odinioară: ”Ghici!”
-Pinot Noir, geamănul meu!
Sărutul plin de încântare, de uimire și totodată de plăcere mi-a reîncărcat viața și m-a făcut să înțeleg că, uneori, trebuie să facem doar un simplu efort pentru ca viața să fie la fel ca înainte, iar iubirea să renască precum pasărea Phoenix, dar nu din cenușă, ci dintr-un pahar de vin vechi de data aceasta. ”Vinuri pe net” este cel mai bun complice pentru o surpriză cu adevărat senzațională.

Leave a Reply

Required fields are marked *.