Profeta

din Lumea de dincolo de vise

woman_crying_m

Când o femeie plânge…

| 2 Comments

Gândurile mă răvășiseră. Probabil mă obosea mult prea tare efortul de a înțelege cu ce anume greșisem. Într-un final, plictisită și cu adrenalina într-o cantitate mai mare decât normalul, am ridicat din umeri și mi-am zis ”fie ce-o fi!”.
Cu un efort supraomenesc, cel puțin eu senzația aceasta am avut-o în acel moment, mi-am ridicat capul din perna moale și udă de lacrimi sărate, am privit razele soarelui ce străluceau prin perdeaua mătăsoasă de la fereastră și am zâmbit unei coțofene ce privea intens printr-un ochi negru tăciune. Oare ce anume îi atrăsese atenția și devenise ținta curiozității acesteia?

M-am ridicat brusc animată de o dorință stranie de a ști exact un amănunt de altfel nesemnificativ în viața mea. În jur nu era nimic interesant, cel puțin pentru ochii mei, mai puțin obișnuiți cu lumina de dimineață, aș că am abandonat păsăruica și m-am hotărât că e timpul să bocesc și în fața unei cești de cafea. N-am idee de ce mi se pare extrem de simplu să mă dau de ceasul morții, să bocesc, să chem în sprijin toți sfinții, toți zeii, chiar și pe Buddha, într-o încercare de a conștientiza însuși Universul asupra dreptății care mă sprijină la tot pasul doar pe mine.
Aburii cafelei nu m-au impresionat și nici nu au mai stors vreo lacrimă rebelă. Probabil îmi trecuse starea aceea și cumva mă reîndreptam către realitatea înconjurătoare. Întotdeauna am impresia că sunt centrul Universului, cumva toate legile fizicii pornesc de la mine, iar ceilalți din jur dacă nu joacă cum spune propria mea fizică, atunci nu prea le văd rostul în zona acestui univers.
Nici măcar apa fierbinte a dușului nu mi-a calmat starea. Mă trezisem pornită asupra întregii lumi, aidoma unui Macedon căruia i se făcuse de expansiuni teritoriale. Blugii i-am tras pierzându-mi răbdarea, drept rezultat fermoarul s-a rupt, iar nervii mi-au explodat iarăși. Am bocit pantalonii de astă dată, cu năduf, cu profesionalismul unei bocitoare cu acte în regulă. Cu ce aveam să mă îmbrac? Erau cei care mă salvau din astfel de împrejurări în care nu aveam chef să gândesc ce anume pun pe mine.
M-am băgat în plapuma roz, îmi venea să vărs din cauza acestui roz enervant, pe care dintr-o dată îi uram cu toată puterea inimii mele și am urlat cu capul în pernă. Când am decis că e gata starea negativă, m-am ridicat și m-am privit în oglindă. Fața plină de negrul rimelului părea identică cu a unui indian apaș, fulgii ce ieșiseră din pernă întregind cumva atmosfera unui film de peste ocean, Am mai bocit o tură. Evident, m-am enervat gândindu-mă cât de proastă am putut fi să mă apuc de plâns în loc să mă decid cu ce să mă îmbrac, iar ceasul care arăta 8.30, în loc de 7, 30, m-a făcut să realizez că deja sunt în întârziere de o jumătate de oră la serviciu. Hmm! Nicio lege a propriului meu Univers nu ar fi făcut-o pe șefă să nu-mi taie din salariu.
Mobilul bâzâia silențios. Am verificat apelurile pierdute, mesajele. 10 în total. Iubi. Sun înapoi.
-Alo! Ce faci, iubito?
-Nimic.
Evident că mă declar supărată. Cum altfel? Să știe că mă doare sufletul, că am întârziat la serviciul, că nici cafeaua nu mi-a priit, că mi s-au rupt blugii, că părul e necoafat, că în viața mea e un adevărat cataclism nuclear. Dar el continuă:
-Iubito, vezi că am uitat să scot câinele, probabil trebuie scos și șters în baie. Te ocupi tu, da? Îmi iau revanșa diseară, aduc pizza!
Mobilul s-a închis, iar eu am rămas holbându-mă ca o curcă-n crăci. Ăsta vorbea serios? Ce naiba? De ce să duc eu câinele? Să curăț după el? Iar după tot ce s-a întâmplat aseară, după toți nervii mei și starea de azi, el sărbătorește cu o amărâtă de pizza?
Am râs ca o nebună. Unde naiba o fi universul ăla al meu, cu legile unei fizici perfecte, din moment ce viața e teribil de simplă? Mi-am refăcut machiajul, m-am pieptănat, mi-am prins fermoarul cu un ac de siguranță, iar în gând mi-am făcut planul unei minciuni perfecte care să o determine pe șefă să nu mă penalizeze pentru întârziere. Apoi am ieșit pe ușă fără să fac nimic din ceea ce mă rugase iubitul. Până la urmă și eu pot uita ce-mi spune el, așa cum și el a făcut același lucru cu o seară înainte, și el poate șterge după Max, the dog, iar eu pot aduce diseară, cu mult succes, o pizza acasă.

2 Comments

  1. Nu ne-ai spus daca blugii ii tragi pe tine in sistem american!? Adicalea stii tu, fara nimic pe sub.)))

Leave a Reply

Required fields are marked *.