Profeta

din Lumea de dincolo de vise

thani

Cand 100% inseamna perfectiunea!

| 1 Comment

Am deschis ochii larg. Pentru prima dată de când sunt, am început să recunosc oamenii, să le simt urâțenia sufletească, să miros hidoșenia precum un copoi de vânătoare. Zile întregi, ani de zile am rătăcit pustie crezând în ei. 

Regulile le am întipărite adânc în ființa mea, sunt atât de greu de încălcat încât mă doare de parcă mi-aș cresta pielea cu un tăiș ascuțit. Dar le încalc. Vreau acest lucru. 
Zâmbesc precum un copil mic mamei, dulce, cald, plin de aromă de vanilie. Cumva, în jurul meu, se simte un pacifism greu de digerat, așa că răbufnesc împotriva mea și împotriva tuturor celor pe care i-am ajutat și care, acum, mișelește, mă înjunghie pentru că au realizat că pot. Mă doare? Mă uit curioasă la rănile adânci, din care sângele țâșnește cald, atât de roșu, și nu mă pot abține să nu mă întreb: ”De ce?”. Durerea devine din ce în ce mai puternică, urletul mi-l rețin cu greutate și zâmbesc, zâmbesc a ură, a gânduri grele, a spaimă că am devenit omnipotentă, aidoma unei divinități umane. 
Prostia a fost, este și va fi mereu iertată. E legea naturii! Imaturitatea se rezolvă în timp. Dar invidia te râcâie undeva, în suflet, te urâțește, de macină, te transformă în altceva. 

One Comment

Leave a Reply

Required fields are marked *.