Profeta

din Lumea de dincolo de vise

extensie-manduca-pentru-toddler-8335768

Mi se spune tata-cangur!

| 0 comments

De când a născut nevastă-mea, nu ratez nicio emisiune despre pici. Sunt într-o documentare continuă. Toate revistele de specialitate le-am răsfoit, iar în parc am stat cu urechile ciulite la orice subiect ridicat de mămicile grijulii, apoi am dezbătut cu toții diversele idei de parcă eram la tribuna parlamentului european.  Ce să fac dacă nevastă-mea a reluat serviciul, iar eu a trebuit să fac pe tăticul, bona și mama în același timp?

Astăzi pot spune că venirea pe lume a gemenilor ne-a luat prin surprindere pe toți. În loc de unul, printr-un miracol de Crăciun a sosit pe lume alături de băiețel și fetița mea dragă, un cadou nesperat  pentru disperatul de mine care îmi doream la nebunie o fetiță drăgălașă, îmbrăcată în rochițe roz, cu volane și codițe.
Ies la plimbare zilnic cu cei mici. Toată lumea face acest lucru pentru că bebelușii au nevoie de aer curat, de verdeață, de ciripit de păsărele, de căldura soarelui și de veselie. Un amic de-al meu, a cărui nevastă a născut de vreo două zile și încă nu a părăsit maternitatea, e curios să știe o grămadă de chestii despre infrastructura vieții de tătic. Pune tot timpul întrebări cu duiumul, în ultima vreme e interesat de cumpărarea unui marsupiu ergonomic.
De ce porți un bebe în căruț și un altul în port-bebe? 
Râd. Mă amuză întrebarea. În primul rând, e o chestiune ce ține de personalitatea copiilor. Băiețelul este teribil de sensibil, plângăcios, simte mereu nevoia să fie ținut în brațe, nu adoarme decât pe pieptul meu și e obligatoriu să nu stea culcat pe spate, altfel se deschide concertul de muzică simfonică pentru întreg cartierul. Așa că îl pun frumos în marsupiu, îi vorbesc sau îi cânt melodia preferată:”Oac, oac, diri-diri-da” și Moș Ene coboară pe la genele lui atât de repede încât toată lumea din jur îl scuipă să nu-l deoache. I-am legat o ață roșie la mână, așa mi-a zis o mămăiță în parc,” prea e frumos!”. Nevastă-mea se amuză.
Doar acest motiv te determină să folosești port-bebe-ul?
Nu doar. Copilul stă într-o poziție corectă, recomandată atât de pediatri, cât și de ortopezi, iar acest aspect mă interesează într-o măsură mai mare decât să-i potolesc plânsul.
Dar fetița nu vrea să stea și ea în port-bebe?
Ba da, uneori fac cu schimbul, alteori ieșim în patru, iar bebelușii stau amândoi în port-bebe. Eu și cu soția părem doi canguri care-și poartă copiii peste tot. Este atât de ușor să te deplasezi cu doi copii mici purtându-i astfel, nu ai idee cât de convenabil poate fi!

Mi-ar plăcea să cumpăr un astfel de produs pentru copilul meu, dar încă nu m-ai convins!
Îți spun exact ce mi-au spus mie ”fetele” ( mămicile din parc): pentru că e mai ieftin decât un cărucior, poți să-l porți pe cel mic oriunde inclusiv în casă, de la bucătărie la baie, în dormitor, pe balcon, nu-l pierzi practic din vedere, pentru că nu ai nevoie de spațiu mare de depozitare, este rezistent, ușor de folosit, pentru că este un must-have pentru orice părinte iubitor, responsabil, care ține să aibă o legătură mai apropiată cu bebelușul din primele momente de viață și pentru că poți găsi o diversitate mare de astfel de produse, fiecare cu caracteristicile sale, care se mulează pe nevoile fiecăruia. Manduca este o idee pe care ai putea-o încerca, mai ales că știu că ai probleme cu spatele, este un port-bebe special pentru așa ceva.
Unde folosești mai ales acest produs?
Sincer, în parc!  E chiar amuzant: Un băiețel de vreo patru anișori, când mă vede apărând cu bebe în marsupiu, strigă în gura mare: ”Mama, mama, uite, tata-cangur!”. Dar pot spune că nu există loc anume unde să nu port bebelușii în marsupiu. De exemplu, mergem la shopping în mall, în piață, la un picnic, în pădure, la munte, chiar la o alergare ușoară, probabil îl poți folosi oriunde dorești, în funcție de necesități.
De unde știi atâtea lucruri?
Citesc, ascult pe alții mai experimentați, încerc! Toată viața învățăm, dar când este vorba despre siguranța și confortul copilului tău, o faci și cu mai multă ardoare!
Nu-s filosof, să știți! Sunt doar un tătic. Ați observat că tăticii din ziua de astăzi sunt mult mai implicați în ceea ce înseamnă creșterea bebelușilor? Societatea a schimbat mentalitatea oamenilor. Noi ne dorim la fel de mult să fim aproape de copiii noștri.Suntem tații-cangur!

Leave a Reply

Required fields are marked *.