Profeta

din Lumea de dincolo de vise

images

Zâmbet pentru oameni

| 10 Comments

”Dacă ai putea să faci minuni, care ar fi prima?”

Am stat câteva minute să mă gândesc despre ce e vorba. Minuni? Hmm… Aveam o grămadă de idei în cap, toate începeau cu ajutorarea țărilor sărace, a copiilor înfometați sau bolnavi, a bătrânilor din aziluri și a găsirii unui vaccin împotriva cancerului, la un moment dat am realizat că planul meu este exact ca cel al domnișoarei care candidează la Miss World. Poate pentru că umanitatea mea este mai presus decât orice sau poate că, la fel ca și ceilalți oameni, atunci când ești pus să îți imaginezi, faci tot felul de fapte bune, altruiste, ce te costă până la urmă să le faci? Asta evident exclude pe cei care sunt malefici din naștere. Da, am eu chestia asta în cap, cum că există oameni care se nasc pur și simplu răi, au lipsă gena bunătății, a compasiunii, a iubirii! Dar dacă ai și posibilitatea să alegi între ați face ție bine și a face celorlalți? Iarăși există câteva excepții care vor face binele pentru ceilalți, iar ei se vor pune pe locul al doilea. Foarte puțini, atât de puțini încât de multe ori uit de ei, dar când îmi aduc aminte, încerc să le măresc rândurile animată brusc de dorința de a aduce tuturor iubire, sănătate și pace. Probabil că asta înseamnă să-ți regăsești umanitatea. Uneori mă bucură, alteori realizez că totul e  zadarnic, că oamenii, indiferent de ajutorul primit, nu se vor mulțumi, vor continua să ceară, să dorească mai mult, vor călca în picioare pe cei care dăruiesc ceea ce lor le lipsește.
În acel moment ridic din umeri și refuz să mai dau o mână de ajutor, refuz să mai fac minuni. N-am avut veleități de Maică Tereza, iar interiorul meu mereu mi-a strigat: Dar tu? Pe tine cine te ajută?
M-am certat, nu-mi place să fiu egoistă. Mă bucur când micile mele minuni fac lumea fericită. Și mi-ar plăcea să fac mai mult, să dăruiesc, să mă bucur când ceilalți zâmbesc. Iubesc când oamenii râd fericiți, când în jurul meu există doar zâmbete și bucurie. Atunci mă pot odihni, pot să mă gândesc că viața e frumoasă, că trăiesc într-o lume diferită,
”Nu mi-ai răspuns la întrebare!”
Prima minune ar fi să șterg din mine absolut orice urmă de egoism, răutatea, negativismul, încruntarea, încrâncenarea.
”Te gândești iarăși la tine. Cum ai ajuta oamenii?”
Ridic din umeri iarăși. Mă gândisem și eu la asta doar. Zâmbesc și viața îmi pare mai frumoasă, mai dulce, e atât de simplu să aduci bucurie și fericire doar cu un zâmbet. Dacă aș putea să fac minuni, aș face ca toți oamenii să zâmbească, să râdă fericiți, restul ar fi extrem de simplu. Dintr-un zâmbet pe fața ta, minunile s-ar produce la tot pasul!

10 Comments

  1. Zambetul de pe chipul tau ar aduce zambet pe chipul celorlalti dar… cand vor iesi din raza zambetului tau vor avea puterea de nu redeveni incruntati, incrancenati, egoisti, vor avea puterea de a pastra zambetul? Tu stii ca in spatele zambetului trebuie sa existe ceva ce izvoraste din adancul fiintei; dar stiu si ceilalti asta?
    Imi doresc ca minunea sa se implineasca! 🙂 Ar fi o lume frumoasa.
    Iti doresc sa-ti pastrezi zambetul in suflet si pe buze!

  2. Stii ce ma intreb mereu? De ce oamenii sunt incruntati? La serviciu, pe strada, in parc, vezi doar chipuri schimonosite de griji, de frica, de suparari. Oare de ce lumea ia totul atat de in serios? NU e important oare sa zambim si sa inseninam viata? Oare copiii nu pot fi educati de mici sa zambeasca si sa priveasca totul pozitiv chiar si in cele mai grele momente?Probabil ca nu, dar eu vreau sa zambesc indiferent de situatie, vreau sa traiesc! Si vreau sa-i invat si pe ceilalti sa-mi zambeasca pentru ca altfel nu ii mai bag in seama, vor fi invizibili.

  3. 🙂 Am găsit post-ul tău într-un moment de respiro. A fost o gură de aer proaspăt neașteptată! Îți scriu în grabă acum, dar mi-am promis că o să mă întorc aici să mă bucur de cuvintele tale pe îndelete. Cred că și pe tine te-ar binedispune o vizită scurtă la mine pe site, pe pagina ”de-ale mele”. Am exprimat ceea ce trăiesc, cu toată ființa mea; nu vise. Abia am început să culeg roadele unei transformări spirituale îndelungate. Mai mult a fost luptă cu defectele personale până de curând și puțină plăcere. Dar ceea ce vei găsi scris e menit doar să împărtășească din plăcere. Și poate să trezească simpatie unor suflete care caută, de asemenea, să trăiască mai frumos. În urmarea destinului de a exprima iubire în lume, adesea poate părea că suntem singuri. Desigur, cu cât devenim mai puternici, mai capabili să oferim, ne deranjează din ce în ce mai puțin. Dar pentru mine tot a fost ceva ieșit din comun să aflu că exiști!

    Andrei, inimaluiandrei.simplesite.com

  4. M-am întors. De data aceasta cu un ”comentariu” mai la obiect, mai direct. Înainte să scriu, însă, mi-am aruncat ochii puțin peste alte post-ări de pe pagină ca să văd unde scriu de fapt, adică din ce alte unghiuri ale personalității tale ai putea privi cuvintele mele. Asta pentru că, atunci când mă bucur de interacțiune, tind să devin ceva mai familiar decât te-ai aștepta de la un străin. Și poate continua mai puțin plăcut. De exemplu ignorându-mă… E un risc pe care trebuie să mi-l asum,
    cred. Cercetarea mea nu m-a adus la altă concluzie decât că, măcar, e sigur că mă vei auzi în centrul tău către care scriu. Și că s-ar putea să trebuiască iar să mă mulțumesc doar cu bucuria de a scrie… și de a bănui extraordinarul celuilalt dincolo de cuvintele tale 🙂 Comentariul acum: Împârtășesc dorința de a face oamenii să zâmbească. Și credința că asta e legat de a aduce o contribuție la binele întregii lumi. Știi, zâmbind, ești minunea despre care era întrebarea. Nu
    numai pentru că unii oameni te privesc cu mirare. Sau chiar cu bucuria că se recunosc în tine, asemeni mie. Ci pentru că zâmbetul autentic, acel zâmbet care îți înflorește singur pe chip, vine din inimă prin care ești conectată la întregul iubirii, la fel ca fiecare om. Nu putem fi buni, cu adevărat, decât lăsând iubirea să se exprime prin noi, dându-ne la o parte din calea ei. Tot ceea ce facem în lumea exterioară nu mai poate reprezenta decât fapte bune atunci. Cele mai multe de
    mică însemnătate poate, mici minuni, însă grația iubirii se manifestă în forma lor, de fiecare dată. Și se cuvine să fie mici, pentru că toți ne-am născut, de fapt, ca să iubim și e nevoie de suma interacțiunilor prin nenumărate asemenea fapte mici ca să trăim, împreună, fericirea. Calea care mi-a fost dată, de slăbire a eu-lui egocentric, de curățare și reorganizare interioară, înainte de a primi noul eu centrat în conștiința colectivă, este calea cea lungă – de foarte mulți ani, poate tot de tinerețe ca ai mei, de pierderi, de lipsuri. Dar există și o cale mai scurtă: uitarea de eu prin căutarea către iubire. E o cale de fiecare clipă, pentru mine – continuarea a ceea ce am trăit până acum. Atât că este o cale foarte îngustă, cu prăpăstii de ambele părți și se poate ca eu-rile prea grele de importanța proprie să facă echilibrul imposibil pentru mulți dintre oameni.

  5. Și totuși… eu sper că prin zâmbetul meu și prin zâmbetul tău și altele asemenea și prin cuvinte ca acestea, câtre suflet, să se întâmple să fim pe căile cât mai multora, să-i ajutăm cu luminile noastre mici, de aproape – pentru că greutatea eu-lui îi obligă să privească în jos – să mai facă un pas, amintindu-și de lucrurile frumoase din viața lor. Pe tine nu trebuie să te ia nimeni de mână 🙂 Egoismul, negativismul, încrâncenarea de care vorbeai le simt atât de subțiri la tine, atât de aproape de a nu te mai supăra deloc. Tu știi deja să cauți să exprimi iubire, să
    cauți să dai tot ce poți mai bun lumii din această nesfârșită sursă a inimii. Și ai învățat să trăiești în amestec cu lucrurile vieții pământești, să te pierzi în adâncurile ei și să revii la suprafață zâmbind. Nu e o bucurie continuă poate, încă. Poate că aceasta este calea ta lungă. Eu am certitudinea destinului de perfecționare în exprimarea iubirii. Și cred că toate căile spiritului merg în aceeași direcție. E confortabil să știi încotro te îndrepți, nu-i așa? De acum, sper ca pauzele de odihnă în bucurie să nu ți se mai poată părea disociate. Și, dacă vei vrea mai multă bucurie, sper să-ți amintești că nu lucrurile te bucură, ci bucuria iubirii se exprimă prin tine, cu orice lucru ai interacționa. Și e suficient să cauți să exprimi iubire. Iar dacă eu-l tău o să îți zică altceva, ca să preia controlul asupra ta din nou, iubește-l și pe el, pentru că astfel tot
    numai despre iubire vei ști. Să iubești n-ar trebui să-ți pună în pericol viața, siguranța materială sau integritatea morală. Doar când eu-l este prea agățat de anumite lucruri, iubirea pare să ceară sacrificarea a mai mult decât el. Este mai important, cred, pentru oameni să devină capabili să iubească decât să primească ceva, la exterior, de la tine. Poate că cel mai bun lucru este să fim exemple de fericire născută continuu din iubirea exprimată prin noi. Desigur, și eu simt că trăirea maximă a fericirii este în interacțiuni cu oameni care exprimă, de asemenea, iubire… Sper să găsești, de-a lungul vieții, cât mai mulți!

  6. Dar stiu ca ai lucruri de spus, nu gluma! 🙂 Ma bucur ca-ti plac postarile mele, dar dupa modul in care scrii aici, ma depasesti cu siguranta si ca viziune, si ca umanitate. Spor la a trăi în continuare, la a zâmbi și la scris!

  7. Dacă aș ajunge să te cunosc, sunt sigur că aș putea spune ceva asemănător despre tot ceea ce ești tu. Totuși, viziunea pe care am exprimat-o nu este deloc străină față de sentimentele din spatele post-ului tău. Iubirea este aceeași pentru toți. Oricând vei reveni la aceste sentimente, sper să-mi simți cuvintele aproape, chiar dacă trebuie să nu știu că te bucuri de ele. Ele sunt inspirate dintr-un loc dincolo de diferențele dintre bărbați și femei, dintre personalități și destine. Acest dincolo sper să-l simți atunci, de cealaltă parte a cuvintelor. Și acesta va fi fost sporul meu pentru tine.

  8. 🙂 Off, Andrei, Andrei! Viata e asa de scurta pentru a ne piti in spatele unor cuvinte, incat poate ca e mai bine sa nu avem viziuni, ele scurteaza straniu totul in jur. Cat despre zambete, cel mai frumos in viata asta ar fi, cel putin pentru mine, ca toti oamenii cu care interactionez sa zambeasca spontan sau macar sa se prefaca doar pentru a ma simti eu bine. Chiar mi-am propus sa nu mai vad pe cei care nu zambesc, vor disparea treptat, sunt absolut sigura.
    Nu ma cunosti zici, si totusi sunt atat de cunoscuta incat ma poti vedea oriunde. Stranietati umane.
    Multumesc pentru cuvinte. Hmm, Andrei…

  9. Mi-ar plăcea și mie să nu mai am nevoie de cuvinte. Simt dorința unei interacțiuni mult mai intense, mult mai complete cu oamenii. Adesea merg la culcare întrebând necunoscutul ”Cum să exprim mai bine iubirea prin mine?” Dacă există o ascundere în spatele cuvintelor atunci este probabil ceva învățat în trecutul de izolare. Dar chiar și așa, când ai tăcut foarte mulți ani, este ceva eliberator la cuvinte, deschizător de perspective, nu crezi? Și totuși, caut să pun atât de mult din mine în ceea ce exprim prin cuvinte. Dacă doar aș găsi cuvintele care să trezească în celălalt aceleași emoții, aceeași viziune, sau mai bine – să aducă alături două viziuni care doar în aparența diferențelor dintre oameni ar fi separate, dar în interior le-am simți amândoi una în continuarea celeilalte… Ar mai fi și o nevoie de eleganță, de rafinament, de profunzime pe care o simt acut și care nu s-a putut exprima mult timp decât prin armonizarea cuvintelor. Acum încerc să mă implic cu totul în interacțiuni – fizic, prin gesturi, prin zâmbet, prin intonația vocii, ca și prin cuvinte. Pentru mai mult… Cred că ești de acord că atingerea care ar fi pe deplin satisfăcătoare este ceva rezervat relațiilor intime. Totuși, e parte din viziunea mea să ajung la o asemenea unitate în mine, la o asemenea perfecțiune a exprimării, încât să mă pot apropia de orice dansatoare și să-i pot oferi, în timpul celor trei minute ale unui tango, partenerul ideal, fără cel mai mic efort din partea ei, ca într-un vis frumos; după care am redeveni doi străini. Aș ști
    atunci că am reușit să-i deschid inima către iubire și ea ar putea continua visul în restul vieții sale, atât de diferită poate de a mea… Deocamdată, între lucrurile mai consistente pe care le am de oferit este această rețetă a zâmbetului. De la referințele la trecut și viitor, de la viziunea destinului, nu mă aștept decât să ajute pe celălalt să o abordeze. Știi, ca acele certificări reclamă ale producătorului care apar pe unele etichete, gen ”Făcută cu dragoste, din 1981”.

  10. Cât timp privești la o etichetă? Nu lăsa viziunea asta să te limiteze. E drept că la mine a avut loc o eliminare treptată din viață a tuturor lucrurilor neesențiale, neaducătoare de fericire. Poate așa cum vor dispărea treptat dinaintea ta oamenii care nu reușesc să zâmbească? Știu că puținul, de valoare, care rămâne se extinde până umple complet golul lăsat de celelalte lucruri. Dacă ți-am trezit sentimentul acestui gol este poate datorită diferențelor de mărime dintre detaliile vieților
    noastre. Dar nu se presupune ca altcineva decât tine (inclusiv eu) să umple acest gol. Ceea ce ai accepta să primești de la mine în viața ta nu poate fi decât ceva care este deja al tău. Și doar ceva care ar contribui la fericirea ta. Altfel cum aș putea să mă mai bucur de tine? Apoi, îmi imaginez cum m-aș simți eu în locul tău. Probabil că totul ar fi amețitor de diferit, și nici n-aș înțelege mai nimic o vreme, ca într-un carusel. Ar trebui să mă țin bine de iubirea din mine. La fel mă aștept să faci tu, față de ce ți-am scris și măcar cu puțin din ce ți-am scris față de nelămuritul din prezent și neașteptatul din viitorul tău… Dar să știi că nu teama de tine susține această imagine amețitoare a unei lumi personale complet diferite. Eu simt că-i entuziasm! Cum ar fi ca fiecare om să contribuie la un vis comun de fericire cu ceea ce are mai frumos în el, dacă fiecare ar putea trece liber dintr-o frumusețe complet diferită în alta? Îți imaginezi cât de mare ar părea lumea atunci? Infinită! Am fi continuu în fața necunoscutului celuilalt, dar fără teama că ne-am rătăci, ci cu bucuria explorării! De aceea cred că oricât aș ajunge să te cunosc, tot necunoscută ai rămâne pentru mine 🙂

Leave a Reply

Required fields are marked *.