Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Costume_Populare_din_Oltenia_Costum_Popular_de_vanzare

Moda, Frosa și orașul

| 0 comments

Uneori mă gândesc că sunt mult prea nedreaptă cu ceilalți. Îmi spun că  poate ar trebui să fiu puțin mai drăguță, până la urmă ce contează dacă unul are un fes galben pe cap, iar pantalonii lăsați pe vine aduce la vedere un ditamai fundul păros și o lenjerie nu tocmai curată, sau vreo Frosă venită din fundul Moldovei își pune peste pantalonii de penea o rochie de dantelă că, na,  e deja toamnă și-i e frig? Cea mai tare fază devine piesa de rezistență a outfitului, și anume, o eșarfă verde praz care se potrivește numa, numa cu geanta roșie cu irizații metalice și cu catarama zdravănă ce ar face gelos pe orice paznic de la Guantanamo. N-am idee de ce, dar aceste produse îmi aduc în minte paznici, deținuți, închisoare, polițiști și cătușe! Mă gândesc că probabil am vreo reminiscență de prin vreo altă viață când probabil lucram în domeniul respectiv. 

Ce le determină pe doamnele și domnișoarele venite din mediul rural să creadă că se pricep cumva la modă? Știu, veți spune că avem cu toții internet, că ne pricepem la haine pentru că, în ziua de azi, toată lumea poartă orice , totul a devenit cumva la modă! Ori au ele dreptate, ori eu tocmai ce îmi voi achiziționa o găină portocalie și-mi voi mânji botul roșu…
Frosa din zilele noastre e o domnișoară cu certificat de Dorohoi și cu C.I. de Iași, evident că trebuie să-și facă uitată cumva originea pur românească. Și când te gândești că românii au luptat veacuri de-a rândul să-și afirme identitatea, iar Frosele din ziua de azi nu știu cum să se maimuțărească în fel și chip, poate, poate, vor avea norocul să își piardă accentul de la nașul Fane Babanul… se știe…știe…tie…eee!!! Ah, nu, nu le încadrez la maneliste, sunt o specie cumva periculoasă, gen lup în piele de oaie. Te pupă-n funduleț puțin, tu le împingi, ele vin înapoi și se dau și cu ruj să alunece mai bine, apoi mușcă și devin doamne de oraș. 
Ați văzut vreodată o duduie de la țară venită la oraș și crezând că a ajuns la Roma doar pentru că vede poza ”Columna lui Traian” de la Muzeul de Istorie? Pare ciudat? Dar deloc, Frosa noastră este astăzi o persoană cultă, a citit despre Troia observându-l pe Brad Pitt și a lui prestanță actoricească, a realizat că Vezuviul poate erupe din nou pentru că tocmai ce ”citește” un nou film, Pompei, iar viața ei devine una extrem de palpitantă pentru că mereu a simțit că i se poate întâmpla și ei. Vrancea e aproape și mereu duduie pământul pe la Vaslui, ea a bănuit mereu că există un vulcan pe care încă nu l-au descoperit oamenii, așa că de ce nu, s-a gândit că ar fi cazul să facă și una, două facultăți, în oraș există multe de tot, a cochetat o perioadă chiar cu dreptul, dar e cam timidă, doar e de la țară, nu știe cum să vorbească încă. Dar când va ști și va învăța literele ( o va începe, nu știe dacă o termină pe asta, e mai ”grele” decât Troia lui Brad Pitt) și-a propus să facă și ceea ce mereu i-a plăcut, anume să picteze. Când era acasă, picta porcii, cei pe care-i avea vecinul, ai ei erau prea săraci să crească porci, iar cele două găini din bătătură nu-i trezeau veleități artistice.
Frosa se schimbă des de haine, uneori le și spală, alteori le aruncă direct la gunoi. Dar cel mai mult îi place să le combine, să creeze ținute spectaculoase cum a văzut ea pe podiumuri de modă, la Botezatu. Nu-i pasă că ar putea greși, pe ea nu o vede ”iulia albu” ( îți imaginezi pe aia, cică critic de modă!, își spune Frosa cu năduf), iar lumea trebuie să vadă ce femeie a devenit ea, Frosa adică. 
Uneori se uită în oglindă și nu mai vede deloc pe țărăncuța de altădată. Se bucură. Zâmbește fericită și cântă o bătută moldovenească pe care se tot chinuie s-o uite când merge prin club. Mai ales speră ca foștii cunoscuți să nu-și aducă cumva aminte că a zis demult că ea urăște să danseze, că nu suportă să stea dezbrăcată în fața oamenilor nici măcar la piscină sau la mare, etc. Scutură capul cu putere. Cine să țină minte aceste lucruri? Mai bine minte că le-ar fi zis! Doar nu s-a apucat nimeni să o înregistreze ce a spus mai demult, cine ar putea-o face mincinoasă după atât de mult timp? Proștii, i-a dus de nas. Râde cu nasul pe sus admirându-și ochii rimelați și eșarfa verzuie care îi dă o impresie de mucegai pielii sale, dar nu-și poate da seama, mereu și-a dorit un astfel de obiect. Ce contează că nu știe cu ce s-o asorteze? Moda e cum vrea fiecare, nu? Iar geanta e colosală, e de firmă, uite ce brand e! Se gândește că o va purta când îi va vizita pe ai ei pe la Crăciun. O vor invidia profesoarele de la țară, nevasta primarului, preoteasa, contabila de la primărie, tanti Tanța, vânzătoarea și, mai ales, fostele colege de școală rămase borțoase printr-a opta fără posibilitate de a ajunge așa departe ca Frosa noastră.
Oare au mai rămas fete decente în mediul rural? Simple, frumoase, cu suflet curat și gânduri pure…

Leave a Reply

Required fields are marked *.