Profeta

din Lumea de dincolo de vise

ddd_logo

De ce apelez la serviciile companiei DDD?

| 0 comments

Ca orice om care locuiește în mediul rural, viața mea se desfășoară conform fiecărui anotimp. Cel mai greu dintre toate mi se pare a fi toamna, pentru că aceasta vine nu numai cu roade bogate, ci și cu dăunători-sobolani care încep să-și facă cuibul cât mai aproape de oameni și de casa lor pentru o iarnă liniștită. Împotriva combaterii dăunătorilor am întâlnit un ajutor nesperat în compania DDD care prestează servicii de dezinsecție, dezinfecție și deratizare. Tot ceea ce trebuie să faci este să apelezi numărul cu tarif local 021.9662 și să fixezi o programare deratizare constanta.
Ce m-a determinat să apelez la compania DDD? Fiți atenți la pățania mea!

Zilele trecute vă povesteam ce-am pățit cu șoricelul buclucaș ce-și făcuse un obicei absolut obraznic din a mă trezi cu ronțăiala lui enervantă de la prima oră a dimineții. Ce părere aveți că m-am trezit că Ronțăilă, așa cum îl botezasem pe animăluțul cu pricina, avea cu el toată gașca? Adică mamă, tată, nevastă, copii, trei verișori, vreo 200 de alte rubedenii și mai știu eu câți alți petrecăreți pe care îl cazasem absolut fără știința mea. Adică de ce nu? Și-o fi zis Ronțăilă al meu ( pot să-i zic așa deja, se știe că între noi deja e vorba despre o intimitate deplină) și dacă tot era pe gratis, mâncare, cazare, apă și liniște, o fi dat sfoară-n țara șoricească și a chemat toată trupa de șoc. Acum mă întreb de ce nu am chemat pe cei de la DDD de la început? Amplasau stațiile de intoxicare într-un sistem tip barieră, le umpleau  apoi cu substanțe raticide și în 7 zile se vedea efectul. E o șmecherie pe care șobolanii au dezvoltat-o când încearcă ceva nou, trimit pe cel mai bătrân dintr ei să-l guste, dacă ăla moare, atunci niciun alt șobolan nu mai mănâncă. Deci efectul lor e întârziat din această cauză. Mai aveam eu probleme grave ca acum dacă mă mișcam la cel dintâi semn?
De unde mi-am dat seama de faptul că aveam nu unul, ci mai mulți chiriași nepoftiți? În primul rând, era o hărmălaie între pereții mei falși de parcă tocmai se desfășura un concert rock cu niște chitariști foarte sârguincioși, iar în al doilea rând, ronțăiala aia se transformase într-o chițăială și o alergătură nebună de părea că se desfășura la mine în casă maratonul Olimpiadei de la Seoul. Alaltăieri de dimineață am auzit deodată liniștea deplină și m-am întins satisfăcută, ce încântare să te trezești pur și simplu cu chef de serviciu, cu ochii frumoși și nu bulbucați ca la broaște! Am deschis un ochi albastru ca un cer senin de vară și am privit un alt ochi de data aceasta negru, înconjurat de niște gene dese, care se prelungea straniu cu un botișor umed cu doi dinți galbeni. Prima mea reacție? Urlet de groază. Evident că mi-am dat seama imediat că tipul cu ochi negri făcuse ceva culturism pentru că depășea net prin mărimea mușchilor pe șoricelul Ronțăilă. De data aceasta intrusul era cât se poate de șobolan, într-o mărime ce i-ar fi făcut poftă vreunui aborigen din Australia. Urletul de spaimă și săritul meu din pat l-au făcut pe șobolan să țopăie rapid într-o încercare de a reface drumul de întoarcere către gaura din care ieșise, dar probabil agitat și el de urletele mele neomenești, pierduse GPS-ul și orbecăia ca nebunul în jurul mesei din dormitor. Ce făceam eu în timpul ăsta? Urlam în continuare. Mă pricep foarte bine la chestia asta și, în plus, păream chiar profesionistă deoarece șobolanul era impresionat clar.
Până la telefon era ceva de mers, vreun metru jumătate, iar șobolanul stătea cumva între mine și obiect. Nu aveam în gând decât să apelez la experți de acestă dată.
M-am calmat pentru că șobolanul ori găsise pe unde să se ascundă, ori mă privea pitit și aștepta momentul oportun să mă atace ( în mintea mea se creionase clar un animal gen Alien, iar eu nu-mi arogam absolut deloc calitățile de războinică ale unei Sigourney Weaver). Și, am făcut ceea ce trebuia să fac de la bun început, să chem compania DDD. Citisem despre ei din momentul acela de început, dar m-am gândit cu mintea mea că nu e nevoie de intervenția lor, era doar un amărât de șoricuț, pe care îl puteam extermina și singură. Vă amintiți că-mi imaginasem eu cumva  și un viitor negativ în care Ronțăilă își chema toată gașca la mine în casă! Ei, bine, așa făcuse animalul! Acum însă nu mai aveam chef să trec cu vederea acest aspect absolut neplăcut pentru mine. Doamne, câte boli au șobolanii, câtă mizerie lasă în urmă, ce zgomot infernal pot face și cred că nu aveți idee, dar dacă ești la țară, ca mine, te trezești și cu alți specialiști în șobolani, care vor o exterminare identică: șerpii. Altă nebunie, altă distracție! Am fobie și de ăia, deci DDD în acțiune, asta este ceea ce va urma cu siguranță!
Știu că vă întrebați ce face motanul Ilici achiziționat pe post permanent de cavaler al ordinului ”Căpăciți șobolanii!”, iar răspunsul meu este același: nimic!
ATENȚIE! Pisicile nu sunt experți în deratizare, chemați specialiștii de la DDD!

Leave a Reply

Required fields are marked *.