Profeta

din Lumea de dincolo de vise

enhanced-buzz-9508-1335559083-9

Șoareci și oameni

| 6 Comments

M-am trezit brusc, după o noapte plină de vise stranii, amestecate cu niște coșmaruri și o ronțăială a unui șoricel ce s-a aciuat într-unul dintre pereții dormitorului. De vreo două zile am tot auzit că face scandal, dar era oarecum în limite normale, azi-noapte însă o fi făcut chef, o fi dat vreo petrecere ceva, pentru că mi-a făcut capul țăndări cu ronțăiala lui nebună. Ce naiba poți ronțăi într-un perete pe care nu-l poți sparge, el știe cu mintea aia mică și perversă.

Evident că nu e nevoie să vă întrebați de ce m-am trezit cu chef de bătaie. Mi-am ascuțit sabia, am început o căutare pe internet, am dat niște telefoane, după ce nimic nu a putut să mă satisfacă, mi-am zis că cea mai bună treabă este cea făcută cu mâna ta, așa că am dat o raită pe la un magazin din zonă după niște otravă. Dar ajunsă acasă, am realizat că nu pot ajunge la șoricel să-i dau delicatesa pe care i-o cumpărasem cu atâta dăruire. Cum naiba să bagi otravă într-un perete, mai ales că el este închis ermetic? Pocitania intrase pe undeva, asta era clar! Dar pe unde? Prin casă nu, rămânea ideea că are pe undeva o intrare dinspre afară. Așa că am căutat până când m-am plictisit, n-am găsit nimic. M-am întors spre ușă să intru în casă, când exact pe preș se făcea că plouă stând nemișcat nimeni altul decât Ronțăilă al meu! Am urlat, el nimic. Eu iar am urlat, am ridicat și-un picior în aer, apoi pe al doilea, am țopăit ușor de vreo patru cinci ori într-un ritm de tango cât se poate de argentinian, apoi l-am împins ușor cu o mătură. Ronțăilă nimic! Eu urlu iar de frică. Mă uit la ochii lui, el în ochii mei. Chem pe Nae. 
-Naeeeee! Căteaua mea zăcea indiferentă puțin mai departe de trepte și mă privea plictisită. La fel și celălalt cățel, care deschidea câte un ochi probabil curios de orăcăiala mea, dar niciunul nu s-a mișcat. 
-Juliiiiii! Ăsta-i motanul. Pe naiba, nici ăla nu era impresionat de șoricelul meu. Ce naiba o fi cu pisicile din ziua de azi? Serios, niciuna nu mai reacționează ca pe vremuri? Adică să pună laba pe el și să-l halească. Motanul meu a părut chiar enervat că l-am trezit, mi-a întors coada și a plecat târșâindu-și picioarele spre grădină.

Eu am rămas cu șoarecele meu  mic și nemișcat. ne-am uitat o perioadă unul la altul, i-am întins un plic de otravă, poate era pofticios mi-am zis. El nimic. Nu avea apetit. Ce puteam face? M-am retras, mi-am zis că poate cine știe, s-o hotărî să facă ceva cu viața lui. După cinci minute, am revenit, dar Ronțăilă dispăruse. Pachețelul cu otravă era neatins. I l-am lăsat acolo, poate se răzgândește, cine știe. 
Acu stau în pat și-l aud cum se mișcă în peretele fals. Ce-aș fi putut să fac? Nu sunt tipul ăla de criminal, care ia sapa și-i dă în cap, mai degrabă mă gândeam o metodă de asta demnă de regii medievali, nițică otravă și e convins să abdice imediat.
Offf! Cine știe să-mi rezolve problema? Cum fac să scap de Ronțăilă al meu care s-a stabilit in peretele meu? Aoleu, dacă-și găsește și-o nevastă sau dacă -și cheamă părinții, bunicii, străbunicii și tot neamul șoricesc? 

6 Comments

  1. Te rezolv io! ))) Si pot sa-ti satisfac si toate pretentiile asa cum zici matali!

  2. Felicitari! Daca ai firma de …scos soricei din casa, imi poti satisface pretentiile, in rest numai bine, ca de laudatori nu duc lipsa!

  3. Sic transit gloria mundi! )))

  4. In nici un caz, nu m-am referit la formula de investire a unui nou papa. Am dorit sa-ti reamintesc ca materia ta preferata, ramane doar cea mai "frumoasa poveste!" ))) Aici mi-am permis sa-l citez pe Cioroianu, nu de-alta dar pot fi acuzat de originalitate si nu bat asa departe! Ca rezumat: Sic transit,…= istorie = cea mai frumoasa poveste! 😛 QED! Nota va rog! )))

  5. 🙂 Ce interesant spus! Si totusi puteai folosi o alta expresie, asta nu are substanta aici. Dar subtilitatile lb latine raman pt mine de nepatruns, asa ca te voi crede pe cuvant, intotdeauna te-am crezut a fi un demn urmas al romanilor, mai putin al dacilo sau, cine stie? Corecteaza-ma daca gresesc…nu era vorba despre capacit soricelul? Nu e deloc o poveste, nici macar una frumoasa, era realitate la momentul respectiv.

Leave a Reply

Required fields are marked *.