Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Mai există fair-play?

| 0 comments

Pentru că încerc să socializez din curiozitate, m-am gândit că ar fi interesant dacă aș intra într-un grup de oameni isteți, care sunt animați de aceleași idealuri curate, fără materialismul care domină societatea de astăzi, cel puțin în mintea mea.
Cred cu tărie că m-am înșelat în așteptările mele. În primul rând, certurile nu aduc nimic bun, agresivitatea verbală are același efect ca al unui ciocan tras între ochi, iar în al doilea rând, nu reușesc să înțeleg de ce 2 lei nu te motivează să devii mai bun, mai competitiv, ci te transformă într-un animal ce ar sfâșia și pe propria mamă pentru acei bănuți, de altfel cu rol de premiere modestă, nicidecum de recunoaștere internațională a capacităților de scriitorași răsăriți peste noapte într-un Internet plin cu o grămadă de oameni care mai de care cu veleități de Hemingway.
Toată lumea știe să scrie, vrea să transmită informații, sentimente, idealuri, dorințe, fiecare ce îl mână în viață, treaba lui, cine și cui îi pasă? Vă place să aveți un blog și să aruncați în el tot felul de idei, de articole sau advertoriale? Bine faceți! E liber la așa ceva. Nu vă mușcați însă, ce rost are? Puțini dintre cei care dețin un blog, chiar scriu pe el cu talent, chiar mișcă oamenii din jur, îi motivează sau îi atrag prin sinceritate. Concursurile de blogging aduc cu ele multă ură între oameni de altfel simpatici, cu familii sau la început de drum, adolescenți măcinați de angoase, îndrăgostiți veșnic, seniori de 60 de ani cu gânduri despre o tinerețe pe care nu și-au pierdut-o nici măcar la vârsta asta!  O spun pentru că am văzut ce poate face din oameni un premiu de 200 de lei. Mereu mi-am imaginat că cei care câștigă ceva la aceste concursuri sunt apreciați de ceilalți colegi din blogosferă pentru că aduc acel ceva, o prospețime, o inovație, poate vise noi, că acești colegi se vor ambiționa să lucreze mai bine, să citească mai mult, să spere și să aștepte un moment în care inspirați vor crea ”Articolul suprem”, acela care va aduce cu el o mică recunoaștere și un premiu cu care poate ieși la o prăjitură la cofetărie, la o bere cu prietenii la o terasă în parc, la o pizza cu iubita sau își va da comandă de o bluză, o lenjerie de pat, un prosop sau un săpun, chestii pe care ți le amintești cu plăcere, dar care nu-ți motivează existența ca blogger alături de ceilalți.
Am citit o grămadă de cuvinte pe care colegii mei și le-au aruncat unii altora, puțin uimită deoarece am regăsit între ei oameni de valoare, cu o cultură mult superioară majorității. Jigniri, acuze, parcă era o piață de oraș plină cu precupețe sau un șanț de la sat plin cu mămăițe ce discută aprins pe un subiect legat de aventura Vetei lui Mitică cu poștașul. Oare era cazul ca lumea să se aprindă atât de tare pentru 200 de lei? În lumea reală, de dincolo de Internet, nu aveți un job din care trăiți? Platformele de concursuri pentru blogging au devenit cumva piețe pline de cerșetori români precum cele din Suedia, Anglia? Un concurs e doar un concurs, unii pierd, alții câștigă, unii au pile, alții sunt cinstiți și pierd, unii sunt pe subiect, alții pe lângă, asta-i viața în general! Un concurs în care nu ne putem da în cap doar pentru câțiva bănuți și încă ceva: fiecare crede despre el că scrie mai bine decât celălalt! Totul este să-ți amintești motivul pentru care scrii, oare scrieți doar pentru bani? Eu scriu din plăcere, îmi place, că o fi bine, că o fi rău, mai puțin mă interesează. Dacă cineva mă critică, ok, o iau ca atare sau nici nu aud, dacă cineva mă laudă, zâmbesc, transmit pupici , iar dacă cineva mă și premiază, mă bucur ca unul mic pentru că sunt absolut încântată să primesc cadouri, dar niciodată nu voi arunca cu pietrele în alții pentru că ei au câștigat ceva și eu nu.
Mai există fair-play?

Leave a Reply

Required fields are marked *.