Profeta

din Lumea de dincolo de vise

galileo-galilei-01

E pur si muove!

| 2 Comments

Stau și mă întreb de câteva zile de ce nu mă mai iubești… Oare ce te-a determinat să te răcești de mine? Faptul că sunt extrem de irascibilă și îmi sare muștarul de la orice  sau poate pentru că te irit voit? Cert este că simt că nu mai ești îndrăgostit de mine, nu mă mai vrei, nu mai simți nimic, așadar am luat o decizie extrem de importantă pentru mine, și anume aceea că trebuie să mă schimb. Hai, aș vrea să fiu și eu dulce, atât de dulce încât să-ți vine rău, să ți se aplece, atât de dulce încât mă veni numi în scurt timp Zâna de miere! O să umblu cu zahărul cubic după mine și când mi se năzare să arunc vreo săgetuță otrăvită, pac, arunc în guriță o bucățică de zahăr și s-au dus răutățile mele.
….
-Buna!
-… ( s-o fi auzit vreun ”Bună” cu jumătate de gură sau nu, n-am idee, cert e că o mormăială a fost)
-Ce faci?
-…n-i-m-i-c ( jur că fiecare literă s-a auzit separată de întreg)
-Aha!
Nici nu m-a întrebat eu ce fac, nici nu a zâmbit, nici nu a întrebat dacă mâncăm acasă sau în oraș, pur și simplu a tăcut. Tăcere absolută, grea, care spune mai mult decât cuvintele. Oare o fi supărat tot pe ultima fază? Părea că o depășise.
Sau poate nu te-o mai iubi, fată! Zic, păi nu? Nici un pupic pe gură, niciun zâmbet șugubăț, nimicul părea că se instalase bine merci pe relația noastră.
Mă uitam la el cum stătea în fotoliu cu o țigară în colțul gurii, sorbind dintr-un pahar de rom. Niciodată nu mi-a plăcut mirosul acestei licori.
Privea în gol. Atmosfera părea una apocaliptică, prevestitoare de ceva rău,
-…Te-aș ruga să îmi faci bagajul!
A rostit vorbele fără să se uite la mine. Fuma impasibil, părea că urmărește rotocoalele de fum ce se ridicau deasupra. Știa că nu-mi place să fumeze în casă și totuși o făcea ca  un adolescent ce se opunea întregii lumi. Ochii lui emanau tristețe și plictis, și am știut că nu e rost de vorbă, probabil nici nu ar fi catadicsit să răspundă.
Am ieșit din cameră cu ochii în lacrimi. Sfârșitul părea sumbru. Am scos valizele și i-am împăturit lucrurile pătând hainele cu lacrimi sărate. La final am mai tras o boceală pe colțul patului, cu icnete scurte, impresionabile în mintea mea pentru un îndrăgostit, dar fără niciun fel de reacție din partea lui. Geamantanele le-am tras lângă ușa de la intrare când mi-a venit în minte faptul că apartamentul era al lui. Ce naiba! Cum să-ți facă bagajele și să plece din casa lui? Ceva nu mergea tocmai bine, probabil îmi sărise vreo rotiță la creier.

Nu mă dezmeticisem din încercarea de a raționa când îl văd în ușă cu ochii mari, uimiți. Ce-am făcut? Despre ce naiba era vorba?
-… tu crezi că eu mă mut în Sinaia, fată? Mă duc la simpozion, nu-mi schimb domiciliul! Ce-i cu tine? De ce ești roșie la față și de ce naiba bocești ca nebuna? Mă enervezi cu fițele astea. Sunt teribil de stresat și tu ai o criză de nebunie chiar acum!
Îl priveam nedumerită, uitasem de simpozionul lui, că era o chestiune importantă pentru cariera sa.
Și m-am întrebat deodată: De când oare am devenit buricul Pământului și de când totul se învârte în jurul meu?
-Ce-ai?
-Nimic.
A fost rândul meu să pronunț cuvântul. L-am sărutat brusc, prelung, plină de iubire pătimașă și mi-am promis în aceeași secundă să fiu mai tolerantă, să îl iubesc mai mult și să încep să aud ce spune, poate că uneori nu e greșit să ne învârtim în jurul Soarelui.

2 Comments

  1. Lacuna Coil avea o melodia care avea titlul acesta.

  2. Haggard mai degraba. Lacuna Coil nu are asa ceva din cate stiu.

Leave a Reply

Required fields are marked *.