Profeta

din Lumea de dincolo de vise

images28629

Omizi la stomac

| 0 comments

Mai bine că nu te-ai îndrăgostit, a trecut și gata. Ce mă făceam dacă te apucau fiorii, fluturașii, moliile sau mai știu eu ce căpcăuni pe la stomac și mă trezeam că stai coadă după mine și când mă duc la coafor? Am răsuflat ușurată când mi-ai spus: ” Nu  mai e nimic de zis!” Probabil prin stomacul tău nu apăruseră fluturii, erau doar omizile. Ce noroc!

Ai spus-o pe un ton imperativ, ca și când erai ditai șeful companiei și mă concediai.  Eu am ridicat din umeri, ca de obicei. Dacă nu mai era nimic de zis, nu reveneai de vreo 100 de ori în ultimii cinci ani, de parcă zici cumva că ai planificat cincinalul precum Ceaușescu! 
Așa că acum stau și ascult păsărelele. Sunt câteva drăguțe care și-au făcut cuib la mine într-un copăcel din apropierea camerei în care dorm. Bine că nu și-au făcut cuib în cap că aș fi spus că sunt soră cu tine, că la câte păsărele și stoluri de berze își duc veacul în claia aia de păr a ta, aproape că mă ia cu leșin că era cât pe ce!
Bietele păsări și-au făcut cuib, au păzit vreo 4 ouă din care au ieșit 4 puișori și acu ciripesc ca năucele din cauza lui Romeo ( Motanul). A observat cuibul și se linge pe mustăți de parcă în curând ia cina la Plaza. Stau și-l observ de ceva timp. Aștept să intervin în forță precum mascații într-o dimineață liniștită, gata să-i ridice pe evazioniștii momentului. Probabil că și Romică așteaptă să obosesc și să trag pe dreapta, pentru că mă privește cu coada ochiului ca și când știe deja care mi-e misiunea. 
Ce viață! Oare să-mi cumpăr o cagulă? Ăștia de la intervenții au!

Leave a Reply

Required fields are marked *.