Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Femeie-maci-rosii

De ce iubim ”azi”?

| 0 comments

Azi am chef de iubire. Știu, m-am trezit cam euforică, la prima oră îmi venea doar să țopăi, să ciripesc, să sărut pe toată lumea și să mă înconjor de flori și muzică. Așa că asta am făcut. Am jumulit toate florile din grădină și le-am plasat strategic prin casă, în așa fel încât să le văd din orice unghi m-aș uita, m-am pupat cu toți din casă, adormiți sau treji, inclusiv motanii care miorlăiau probabil iarăși cuprinși de dorința de a-și arăta unul altuia atotputernicia, am dat drumul la muzică, evident un Julio Iglesias, miorlăindu-și, și el, într-o spaniolă impecabilă și sâsâită, o iubire de neuitat, am lălăit cântecele în timp ce-mi făceam cafeaua, patul, îmi spălam dinții și îmi trăgeam pe mine o pereche de pantaloni scurți și un tricou cu un imprimeu care îmi dă o energie super tare pentru că îl are în prim plan pe unicul, the great, adorabilul, inimitabilul, Che Guevara. Mă simt în stare să întorc lumea cu susul în jos doar când îmi pun tricoul ăsta. Se pare că Superman chiar își trăgea puterea din chiloții ăia pe care-i purta peste colanți! Adică … chiar simt energia! :)))

Nu dau drumul la tv. Plictisitor pe orice post, mă ia cu fiori doar când văd cine cu cine, cum, unde și de ce se mai omoară sau mai fură, sau mai…. La alegere pentru oricare se găsește din plin pe toate posturile de televiziune. Se știe! Fără număr… manelistic și mult prea negativ pentru ziua de astăzi.
Ați văzut ce soare nebun e afară? Ce raze fierbinți de la ora 7! Îmi vine să-l sărut și pe el, am și făcut-o de altfel, i-am trimis un pupic mic și l-am amenințat cu degetul ca nu cumva să se ascundă azi în nori pentru că am chef de plajă, de bălăceală și de zmeură cu frișcă, parfumată cu vanilie. Am o cupă plină de fructele mici și zemoase, și astăzi m-am decis să o savurez, întinsă pe șezlong, cu ochii ațintiți spre norișorii pufoși ca de vată de zahăr care traversează din când în când, pe o traiectorie doar de ei știută, cerul de deasupra casei.
Ieri am coborât din mașină, pe marginea unui câmp, și am adunat o grămadă de maci roșii ca sângele. Sunt atât de frumoși încât îmi vine să-i mănânc la propriu. Nu miros deloc. Un șarpe mic se încolăcise în apropiere. L-am văzut. M-a văzut. A sâsâit un avertisment scurt. Am scos și eu limba. Obrăznicie! El s-a lăsat păgubaș, a plecat șerpuind prin iarba puțin înaltă, așa că mi-am văzut de treabă, totul era liber, nici urmă de vreun alt pericol. Știți cât de mult iubesc macii? Nici nu aș putea măsura acest sentiment. E o legătură pe viață care va dura pentru totdeauna, cât există însuși Universul.
Un mac, o iubire, un soare strălucitor și acasă a devenit pentru mine întreaga planetă.

Leave a Reply

Required fields are marked *.