Profeta

din Lumea de dincolo de vise

logo_aerotravel

Cea mai frumoasă vacanță de care am avut parte

| 0 comments

Dacă mi-ar fi spus cineva în urmă cu doar câțiva ani că voi ajunge pe tărâmurile grecilor, i-aș fi spus că probabil a visat ceva urât. Nici nu bănuiam ce aventură extraordinară avea să se desfășoare curând în viața mea datorită unei simple dorințe pe care mi-am expus-o într-o seară, aruncând cuvinte grele partenerului de viață. Oboseală, plictiseala, rutina, cine știe exact ce m-a determinat să-i spun că nu e în stare să mă ducă nici până la părinții mei, la țară, să organizeze un moment de ieșire pentru noi doi, ceva romantic poate la munte, la mare, în cosmos, cine știe!

Îmi aduc aminte de uitătura puțin nervoasă și de zâmbetul sarcastic. N-a zis nimic, dar părea mai mult decât iritat.  Iar zilele au trecut și cotidianul m-a făcut să uit nervii de moment, chiar am primit mai des ca de obicei flori din partea lui. probabil semn de apreciere că suport viața plictisitoare deja în doi. Hai, să fim serioși, chiar am dreptate! Câtă iubire o fi pe capul a două persoane, e musai să organizezi și surprize, să pleci pe undeva prin lume singurei, altfel se mai plafonează iubirea aia multă de care vă invidiază toată lumea, nu?

Și, într-o dimineață frumoasă de vară, am avut parte de cea mai frumoasă surpriză din viața mea când mi-a spus că plecăm la aeroport. Ce? Cum? De ce? Ce s-a întâmplat? Unde mergem? Întrebările curgeau pe rând, uimirea mea crește cu fiecare minut ce trecea, dar el rămânea impasibil și zâmbea în colțul gurii. Mi-a răspuns doar că trebuie să-mi fac un bagaj simplu, de vară, și să-mi iau ochelarii de soare  în geantă. Zburăm, a adăugat izbucnind în râs, curiozitatea sporindu-mi ca un aluat de pâine.
Un București aglomerat am lăsat în urmă, plin de stresul și noxele ce pluteau parcă în aer la fiecare respirație, iar Taromul ne-a purtat ușor și fără peripeții ( a fost prima dată când am zburat, așa că mi-a fost de mare ajutor priceperea pilotului și timpul favorabil) deasupra unei ape tulburător de albastre. O priveam de sus și nu reușeam să-mi înving instinctul de a face cât mai multe poze. Deasupra unei insule ( Skiathos, mi-a comunicat partenerul de viață, cu gura până la urechi de expresia feței mele, nu-mi venea să cred unde sunt, ce vreți!), avionul a început aterizarea ușoară, ca cea a unui pescăruș. Am aplaudat la aterizare, bucuroasă de experiența piloților în acest meșteșug, îmi venea să sărut și să iau în brațe pe membrii echipajului, pe fetele frumoase care ne-au însoțit în călătorie asigurând confortul pasagerilor, apoi pe rând pe orice persoană care mi-a zâmbit. Pluteam și nu-mi venea să cred că în fața mea se întinde ”Umbra lui Athos” ( Skiathos). Drumul până la vilă ne-a fost asigurat de un ghid cu un autocar de mare clasă. Aer condiționat, scaune confortabile, șofer amabil și vorbitor de limba engleză, în plus am aflat la fața locului că eram mai mulți români care mergeam la aceeași vilă. Teribil de interesant să poți auzi limba maternă și să poți să organizezi excursii de grup, asta în cazul nostru, pentru că am reușit să ne împrietenim cu încă două cupluri cu care am reușit să vizităm foarte multe din plajele acestui colț de rai.

Dacă m-ar întreba cineva ce anume dă farmecul acestei insule, aș spune că vegetația luxuriantă ( nu găsești așa ceva prin București, vă garantez!), apele ca de cristal care o străjuiesc, gospodăriile localnicilor, livezile de măslini și citrice, bărcuțele, vaporașele cochete care te îmbie la fiecare pas să urci pe ele și să străbați apele mării și plajele superbe. Eu am rămas îndrăgostită iremediabil de plaja Koukounaries, era la doar trei kilometri de vila Zaharo, acolo unde ne-am cazat. Nisipul fin și apa cristalină sunt două lucruri pe care orice înotător le caută, mai ales când dorește să urmărească joacă peștișorilor și pietricelele colorate de pe fundul apei.
Am aplaudat ca o fetiță mică când am aflat că a doua zi vom merge pe o plajă sălbatică a insulei, unde nu puteam ajunge decât cu un vaporaș. A fost teribil de incitant. Nu reușeam să-mi desfac bagajul cu repeziciune și să plecăm mai degrabă să facem o mică plimbare prin insulă.  Îmi aduc aminte doar că mi-am pus costumul de baie pe mine, ochelarii de soare pe năsuc ( e un soare teribil de frumos, de fierbinte și de rotund pe cerul insulei!) și o pălăriuță care să mă protejeze, și am zbughit-o precum grădinarii de la preșcolară. El abia se ținea după mine. I-am tot sărit de gât și i-am spus că-l iubesc pentru surpriza asta, încât de la un moment dat am impresia că obosise să tot audă, așa că m-am limitat la doar de patru ori pe zi. Pare amuzant pentru alții, dar în ce mă privește a fost o experiență colosală, pe care cu greu o mai poate egala o alta.
Pe insulă se găsesc o grămadă se supermarket-uri, așa că noi am avut posibilitatea să cumpărăm absolut orice am avut nevoie ( prosoape, cremă, șampon, geluri de duș, mâncare, etc), iar cele mai interesante și gustoase bunătăți gastronomice, specific grecești, le-am savurat în tavernele din Skiathos, unde meniul era extrem de variat și foarte bine gătit. Prețurile le pot recomanda oricui, nu e mare diferență cu cele din România, așa că e bine să nu ratați experiența degustării bucătăriei grecești. Mie mi-a plăcut la restaurantul Final Sep. Evident există o diferență mică de preț, dar nu în așa hal încât să te doboare, e ceva ce-și permite oricine, indiferent de buget, asta spun.
Ne-am plimbat ore în șir, am străbătut străduțele întortocheate, am admirat casele albe, situate în amfiteatru, florile abundente care te însoțesc pretutindeni, pare ciudat cum într-o climă atât de aridă, poate supraviețui asemenea minune de vegetație! Cotrobăind prin magazinele insulei în căutare de suveniruri, am intrat în vorbă cu localnicii, oameni prietenoși, calzi, plini de dorința de a povesti, de a asculta. Cunoscători ai limbii engleze, unii mai bine, alții strictul necesar, am rămas uimiți când am aflat că plaja Koukounaries era preferata prințesei Diana, că de asemenea avusese o reședință în acest colț de lume, prințesa fiind absolut îndrăgostită ( și ea!) de minunățiile insulei.
Plaja largă, amenajată cu șezlonguri, cu umbreluțe viu colorate (costau opt euro peste tot, două șezlonguri plus o umbreluță), părea desprinsă din filme hollywoodiene. Ne-a plăcut că nu trebuia să stăm lipiți unii de alții, era loc suficient pentru o minimă intimitate. De asemenea, cine nu dorea să stea pe șezlong putea să-și aducă de acasă un prosop, cearceaf, etc, și să se bucure de finețea nisipului acestei plaje.  Se spune că pe coasta aceasta sudică unde noi am stat, vântul nu prea bate și marea este calmă, perfect adevărat, în cele 7 zile cât am stat, vântul abia dacă și-a făcut simțită prezența, dar pe coasta nordică, pot spune că am vizitat-o, vântul bate cu putere, iar apele mării sunt foarte agitate.  Mă bucur că am avut parte de coasta sudică, dar insula este suficient de mică să o poți străbate ușor, deci nu ar fi fost chiar un dezavantaj nici dacă nimeream pe cealaltă coastă. Super interesant a fost când am făcut scufundări. A fost d vis, wow! Adevărul este că apele clare dau voie oricărui scafandru să admire frumusețea de dincolo, pești, alge, scoici, etc.

Când ne întorceam din centrul orașului, plecând din piațeta de lângă clopotnița cu ceas a bisericii Agios Nikolaos ( Sfântul Nicolae), deseori  stăteam minute în șir pe una dintre băncile amenajate cu fața spre mare, privindu-i albastrul de nepătruns, linia orizontului, acolo unde cerul se împreunează cu apa, memorând fiecare secundă, încercând să fixăm în amintire frumusețea perfectă.
 Într-o zi am făcut chiar și echitație. Există un loc, pe insula Skiathos, în care pentru o mică sumă de bani, poți învăța să călărești, poți mângâia căluții, îi poți hrăni. A fost o altă experiență de care îmi aduc aminte cu multă plăcere.
Era să uit să amintesc de muzeul Casa Papadiamantis. E cu intrare gratuită, vreo două-trei camere de vizitat, nu mai mult, dar e un loc pe care merită să-l vezi, cam zece minute ne-a luat nu mai mult. După asta am mers la film, la cinematograf, nu-mi aduc aminte ce film am văzut, doar că era ceva grecesc, subtitrat în limba engleză, deci lesne de înțeles pentru noi, românii, doar noi știm cam toți engleză!
Vizita pe insulele vecine a fost iarăși foarte frumoasă, o grămadă de poze au fost înmagazinate frumos în laptopul meu. Le vizionez mereu, să-mi aduc aminte de surpriza de care am avut parte. Ne-am dus cu o bărcuță 6 persoane, noi doi și celelalte cupluri de care vorbeam la început. Pe insula Arkos am mers cu o bărcuță închiriată, am acostat unde am dorit, am stat pe plajă, am mâncat la taverna insulei, am admirat o dună de nisip care urcă din plajă până spre versant.
Și aș putea povesti zile și nopți, ore în șir, mii de flash-uri îmi vin în memorie, plimbările în clar de lună, noaptea, când focul dogoritor al soarelui se ostoise, când luminile orașului se aprindeau și glasurile oamenilor se auzeau printre acordurile muzicii suave ce întrețineau atmosfera în vreo tavernă a orașului.
Știți ce impresie mi-a dat insula? Că totul se oprește, că timpul nu există sau că stă în loc pur și simplu. Viața este doar plajă, soare, hoteluri, mâncare, liniște, frumusețe. Dacă cineva m-ar întreba unde mi-ar plăcea să merg în vara aceasta, răspunsul meu ar fi Skiathos, categoric! Nu cred că aș putea să mă satur vreodată de acest colț de paradis terestru.

Leave a Reply

Required fields are marked *.