Profeta

din Lumea de dincolo de vise

11178287-the-creation-of-adam

Foamea din post e benefică pentru credincioși?

| 0 comments

Uneori viața te pune în ipostaze uluitoare pentru un om cu o pregătire oarecum care sare, cel puțin, peste lipsa de educație a unui oarecare cu patru clase primare. Ce te faci când ajungi să cazi într-o situație în care nu ai crezut niciodată că ai putea ajunge? Probabil rămâi cu ochii căscați de uimire, te întrebi în sinea ta ce ai greșit și de ce lumea percepe albul ca fiind albastru, iar după câteva zile în care încerci să vezi albastrul și tu, nu de alta să nu ajungi chiar tu să te crezi ditai prostul, realizezi cu stupefacție că de fapt nimeni nu a greșit cu ceva. Pur și simplu e vorba de educație, de bun simț, de politețe, de inteligență, de nivel de trai, de studii și de religie. Oamenii se atacă în post când le spui că există un Dumnezeu care este al tuturor și nu doar al creștinilor. Probabil de la foame e doar un mic pas până la fanatism. Dar ce te faci atunci când, pentru a preveni o ceartă, afirmi același lucru ca interlocutorul, doar pentru a nu-i răni inteligența, a-i leza afinitățile, a-l determina să-și pună întrebări și să-și folosească pentru scurt timp propriul creier?  Vă spun eu, ar trebui să te lași păgubaș, să taci, să nu scoți un cuvânt, și nu din frică, dar orice ai face, omul va căuta orice mic gest pentru a se certa, doar pentru simplul fapt că și-a impus cu orice preț să se certe. Oare postul ăsta le dă voie creștinilor să se certe? Nu e păcat în post să cauți ceartă? Unde e credința? Credința ar trebui să te mâne să fii mai bun, mai cald, mai blajin, mai zâmbăreț, mai volubil, mai dornic de viață… Cel puțin asta cred eu, deloc o credincioasă în adevăratul sens al creștinismului, dar cu ideile mele fixe despre atotputernicia unui D-zeu infailibil și omniscient.

Am căutat explicații pentru că dintotdeauna am fost lovită de nebunie. Pur și simplu mi-e frică de nebunia altora, mai tare decât mi-e frică de a mea. O perioadă i-am confundat pe nebuni cu oamenii inteligenți, mi-am zis că nu sunt înțeleși de cei din jur, că-s genii și că pe undeva ei percep realitatea altfel decât ceilalți. Greșesc și eu, chiar dacă-mi par genială când mă privesc în oglindă.
Pusă în ipostaza de mai sus, am rămas câteva minute bune interzisă și am cerut explicații, banale, ca pentru orice prostovan ( cu tot fanatismul pe care l-am dezvoltat și care ține de propria-mi persoană, accept că nu le știu pe toate!), neprimindu-le mi-am spus că femeia nu vrea să le spună, dar în câteva minute mi-am dat seama că de fapt ea nu greșise cu nimic, nici nu avea cum să se întâmple așa ceva, totul era cât se poate de corect și inteligența nu mă ajuta cu nimic pentru că nu era nimic inteligent în conversația banală pe care o susțineam de multe ori doar din milă. Nu mă deranjează când ceilalți sunt sub nivelul meu intelectual, la naiba, și eu sunt sub nivelul intelectual al altora, deci e loc pentru noi toți sub soare, reușesc să vorbesc cu toată lumea, și da, știu că probabil par arogantă, dar e doar pentru privirea superficială a celor din jur, până la urmă nu e nevoie să vorbești cu toată lumea, de ce naiba ar fi obligatorie chestia asta? Da, fac mea culpa pentru asta…
De ce sunt supărată dacă știu că nu greșesc ( cam niciodată, știu că spun deseori asta, dar de data asta nici n-am deschis gura să spun ceva contradictoriu), am o vagă idee. Probabil tot educația deficitară primită de la părinți. Da, am eu un cui în privința asta. Nesimțire mi-ar trebui cam jumătate de litru ( dacă nu s-o vinde la kilogram, n-am idee) și puțină agresivitate pentru a descuraja orice personaj care îmi invadează spațiul privat, adică acel metru pătrat din jurul meu!
Vinde cineva așa ceva? Dacă nu vindeți, măcar niște sfaturi cum să-mi depășesc bunul simț nativ aș accepta, cu promisiunea solemnă că voi învăța ca un școlar eminent fiecare lecție în parte, nu de alta, dar m-am săturat la naiba să am parte de persoane ciudate și cu  probleme grave de comportament social. Nu de alta, dar nu știu cum să mă comport cu ele!
 Și așa mă întreb….foamea din post e benefică pentru spiritul creștinului? Important e să te înfometezi și să cauți ceartă, energie negativă, răutate și ură? Dacă asta e religia, atunci în sfârșit am înțeles creștinismul, valorile și principiile lui.

Leave a Reply

Required fields are marked *.