Profeta

din Lumea de dincolo de vise

slider3

Un restaurant cu multe atuuri

| 0 comments

Mereu sunt în căutare de locuri potrivite pentru a mă distra și a mă relaxa. Când ești părinte, iar copiii sunt mereu cu tine, aceste locuri tind să se împuțineze vizibil. Ori nu există prevăzute locuri de joacă pentru cei mici în localurile pe care le frecventăm, ori trebuie să-i lași acasă cu bona sau cu vreo bunică supărată că nu poate ieși să-și facă piața sau să vadă vreun film din cauza nepoților care i-au invadat viața. Așa că sunt obișnuită să cercetez localurile unde vreau să merg pentru că musai e nevoie să-l iau pe Vlăduț cu mine.
Un local care-mi permite acest lux este Restaurantul La Conac. L-am întâlnit pe Bulevardul Pache Protopopescu, la numărul 38, în București și mi-a devenit imediat prieten. O casă boierească, românească, mi-a apărut în fața ochilor și m-a întors cumva în trecut, în perioada interbelică datorită unei atmosfere primitoare, a unui decor din care parcă lipsesc doar doamnele cu pălării și cu rochii lungi, cu mănuși și pelerine de catifea.

Recomand acest restaurant pentru că este unul autohton, pare cumva desprins din povești cu boieri și cu mese copioase, îmbelșugate, stropite din abundență cu vin și cu deserturi rafinate. Conacul întâmpină oaspeții săi cu bucate alese din bucătăria națională și internațională, pește sau fructe de mare, fripturi, salate, prăjituri, vinuri din soiuri alese la înalte standarde de calitate. Ce mi-a plăcut mie în mod deosebit? Păi, în primul rând, țin să menționez ciorba de burtă care este la fel de bună ca cea pe care o făcea mama la ocazii speciale. Până la acest restaurant nu am mai savurat o astfel de ciorbiță care să concureze cu cea a mamei. Ardeiul iute și smântâna au întregit-o perfect dându-i arome de românesc. A urmat un platou boieresc pentru două persoane, plin de pastramă de berbecuț, coaste de porc, aripi de pui, cartofi țărănești și mujdei de usturoi din plin. Parcă pe cerul gurii rămăsese, la sfârșit, cumva savoarea mâncărurilor haiducești de odinioară.

După cum știți, celor mici le place să mănânce oriunde și oricum, pizza. Așa că Vlăduț nu a făcut deloc excepție. A mâncat o pizza cu adevărat talienească: Pizza capriciossa. Nu au rămas pe farfurie nici măcar marginile de blat pe care uneori le lăsa. I-a plăcut tot.
O salată pe care o recomand și care merge în orice moment al zilei, de care sunt iremediabil îndrăgostită este salata ”La conac”, conține: vită, roșii cherry, rucola, semințe de dovleac, valeriana, parmezan, o bombă de vitamine și de arome, pe care nu trebuie să o rateze nimeni. Evident că există o multitudine de variante pe care le poți încerca sau care-ți plac, pe mine m-a cucerit iremediabil însă aceasta despre care vă vorbesc.
Finalul a fost apoteotic, plin de înghețată de vanilie asortată lângă o plăcintă de mere, de casă, cu scorțișoară. Ce poate fi mai bun decât acest desert? Mi-a mai făcut cu ochiul tortul Krantz,  un tiramisu apetisant și prăjitura cheesecake, dar aștept pentru data viitoare noile încercări.

Ce-mi mai place la acest restaurant e faptul că există meniuri pentru cei mici. cu nume atractive, precum: Donald duck, Mica sirenă, Doamna și vagabondul, Crăiasa zăpezii, Abecedarul! Vlăduț a fost fermecat de locul de joacă, de personalul care l-a supravegheat pe el și pe ceilalți copii, amabili, zâmbitori și plini de voioșie, cucerindu-l definitiv. În plus, și-a făcut câțiva prieteni foarte buni, așa că mă întreabă mereu când mai merge ”La conac” să se întâlnească cu ei.
Acest restaurant l-am recomandat și unei prietene foarte bune, care se mărită în această vară și care era în căutarea unui loc pentru desfășurarea petrecerii, iar varianta propusă de mine i-a plăcut și ei la fel de mult. De altfel, salonul pentru evenimente de acest gen este perfect pentru o nuntă cu stil, elegantă, care poate permite chiar și o temă pentru ținutele musafirilor. O nuntă în stilul vremurilor interbelice ar fi teribil de interesantă, nu credeți? Oricum pentru nunta ei, mi-am comandat o rochiță de dantelă inspirată din acele vremuri. Sunt sigură că mi-ar lipsi doar caleașca și căluții pentru a recrea în întregime acele vremuri. Abia aștept să dansez!
Dacă doriți să vedeți cu proprii ochi această atmosferă de demult, încercați pagina de Facebook a restaurantului !

Leave a Reply

Required fields are marked *.