Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Fără scuze.. doar oameni și animale în jur…

| 2 Comments

De câteva zile mă tot întreb de ce sunt atât de intransigentă în ultimul timp. Poate ar trebui să trec mai ușor peste ce mi se întâmplă sau peste obrăzniciile unor oameni pe care nu-i cunosc cu adevărat. De ce mă încăpățânez să respect oameni care nu merită respectul meu? Răspunsul e cât se poate de simplu: educația ”deficitară” primită de la părinți. Când maică-ta îți spune să respecți lumea din jur, ar trebui să-ți pui dopuri și să te faci că privești cu intensitate împerecherea la râme. Dacă nu te prinzi cum se face, nu-i bai, nici maică-ta nu știe, așa că poți să-ți zici că te descurci teribil de bine și să continui pe mai departe, e totul cât se poate în regulă!
Mi s-a întâmplat să întâlnesc oameni slabi ca intelect, oameni, de altfel, cu dorințe de înălțare pe scara socială. Nu arunc nici măcar priviri în direcția lor, trec pe lângă ei, la fel și ei pe lângă mine, cine cui îi pasă? Dar ce te faci când te intersectezi cu astfel de oameni, ești obligat de împrejurări să-i accepți în preajma ta, realizezi că nu există compatibilitate între voi și că trebuie să înghiți multe chestii doar pentru simplu fapt că trebuie să respecți regulile alea idioate pe care le impune societatea prin moralitatea ei. Nu că aș fi Xena și aș scoate eu sabia să mă războiesc cu regulile astea. Sunt și le respect pe cât posibil, numai că există momente când acești oameni te aruncă într-o mocirlă din care încerci să ieși, realizezi brusc că nu e un vis și că naiba știe cum ai ajuns să râmi cu râtul ca un porc în același nămol ca și respectivele persoane, scuturi cu putere din cap, te izbești cu țeasta de un perete ales aleator și pricepi într-un final că nu e nimeni vinovat că te scalzi împreună cu ei în băltoacă, decât tu și acțiunile tale.
De ce ajung să fiu tot eu vinovată? Iarăși e simplu: am permis apropierea între ei și mine, i-am lăsat să-mi invadeze spațiul, care a devenit prin extensiune al lor, și iată-ne cu toții ca niște mistreți curajoși cu botul în aceleași lături. 🙂 Evident că mă amuză pentru început. Râd, mă distrez. Apoi casc gura și mă întreb cu ciudă: ”Când naiba ai ajuns să asculți manele, fato?”. Apropo de manele, ieri m-am culturalizat în domeniul acesta pentru că m-am decis ca de azi înainte să nu mai recunosc sub nicio formă că sunt absolventa unei facultăți. Cui îi trebuie așa ceva din moment ce toți au una? E mai cool să fii cioban!
Jignirile nu le uit niciodată. Lumea nu se schimbă, lumea e dincolo de vise…. E aici.
Nu uitați că vrăjile pot fi bune sau rele, depinde de fiecare ce-și dorește!

2 Comments

  1. Ai spus atat de succint, de politicos incat (chiar daca ai fi scris altfel) subscriu! 🙂
    Craciun fericit!

Leave a Reply

Required fields are marked *.