Profeta

din Lumea de dincolo de vise

3350

Spartacus – forță și curaj

| 5 Comments

Am zărit-o la categoria Statuete bronz, nu mi-a venit să cred că a dat norocul peste mine. Vroiam demult o astfel de reprezentare a lui Spartacus. Pasionat de povestea celebrului gladiator am zâmbit victorios și am cumpărat-o fără să mă gândesc de două ori. Se odihnește frumos pe biroul de stejar, cu aerele binecunoscute de luptător trac.

Zâmbesc, închid ochii și mă relaxez cu imaginea statuetei Spartacus mereu în gând. Ce viteaz acest Spartacus, ce oameni au mai trăit odinioară! Iar firele visului țes scenarii deja scrise în care mă regăsesc și eu. Subconștientul uneori ne dă exact ce ne dorim. 
Vântul bate cu o iuțeală pe care aș fi caracterizat-o nebunească, oamenii vorbesc încet, abia șușotind, mai mult în semne. Fiecare știe precis ce are de făcut. 70 de oameni, celți și traci sunt înghesuiți în colțul acesta al școlii de gladiatori. Un trac imens cu o barbă impresionantă, cu ochi sticloși și buze cărnoase mă privește fioros sau poate așa privește pe toată lumea. Gladiatorii sunt oameni duri,  Deodată toți încremenesc. Apare un munte de om, cu ochii de un albastru cald, dincolo de asprimea privirii fixe, este el, Spartacus. Îmbrăcat în haine de luptător, cu un coif într-o mână și cu spada în cealaltă, dă un ordin scurt: Spre Vezuviu!
Prin noapte se strecoară sclavii luptători în căutarea libertății mult dorite. Marșul acesta este epuizant, mă dor picioarele, spatele stă încordat ca un arc de frică și mâna îmi e încleștată pe arc. Oare de ce nu am și eu ca ceilalți o spadă? Ridic din umeri a neștiință. Poate-mi găsesc una pe drum sau poate moare vreunul și o iau de la el. Ce gânduri îmi trec prin minte! De ce oare cred că va muri vreunul dintre ei? Scutur cu putere din cap, răscoala trebuie să reușească, mai bine liber decât sclav! Mă oblig să merg mai departe, să nu mă mai gândesc la înfrângere, să lupt cu mine însumi, să cred că doar victoria e scrisă pentru noi la final de bătălie. Îmi reiau locul în grup. O săgeată îmi trece pe lângă ureche și intră în trupul uriașului trac care se prăbușește ca un copac. Iată că spada lui e a mea! Mă cutremur la gândul acesta. Poate sunt profet! Știu ce se va întâmpla dinainte. Un fior de teamă îmi străbate inima și-l privesc pe Spartacus care dă ordine doar din degete, gladiatorii se răspândesc cu iuțeală pentru a nu deveni ținte. 
-Varinius e pe urmele noastre! șoptește parcă doar pentru el. Îi zăresc ochii calzi, îngrijorarea din ei se citește. Are o responsabilitate, cea a vieții oamenilor lui, bravi luptători care la fel ca și el cred în libertate. 
-Nu ne va prinde! mă trezesc că-i spun și-l bat pe umăr.
Se uită brusc la mine ca și când mă vede pentru prima dată. Se încruntă încercând să-și aducă aminte cine sunt, ce caut cu ei, doar îi cunoaște pe toți cei care au hotărât să se revolte. După câteva minute vorbește parcă pentru el:
-Tu ești viitorul! Tu știi ce se va întâmpla! Finalul îl cunosc, e unul singur, mă pot numi profet , exact ca și tine! Moartea ne va fi mireasă tuturor, dar libertatea o vom câștiga vreodată? 
Pare că se chinuie, ceva acolo în mintea lui îl îndeamnă la o mică filosofie primitivă și-i răspund:
-Nu-s profet, dar știu că tu ești un mare general, un mare strateg militar și vei rămâne un nume apreciat în istoria întregii lumi, nu doar a lumii romane.
Zâmbește cald și ochii albaștri îi strălucesc cu putere spintecând noaptea. 
Mărșăluim în tăcere spre muntele Vezuviu, acolo va începe lupta, de acolo se va scrie istoria tracului Spartacus. Mă întreabă iarăși:
-Spune-mi dacă tu visezi la libertate?!
Ochii mă priveau întrebător. Armele își încetaseră zgomotul, oamenii urcau încet muntele, urmăritorii nu se mai zăreau demult. Am plecat capul evitând privirea tracului. Ce să-i zic? Eu nu sunt sclav, n-am fost și nici nu aș putea fi. 
Deschid brusc ochii și statueta de bronz a lui Spartacus cu mâna stângă îndreptată în sus, strigă un ordin de luptă. După atâtea sute de ani continuă să mobilizeze, să trezească spiritul de războinic în alți oameni atât de diferiți ai zilelor noastre, aduce ideea de libertatea, profunzimea cuvântului într-o lume care se naște, trăiește și moare liberă. 
Un mare luptător! Ating armura gladiatorului și mă gândesc că astăzi am chef să câștig ceva, n-am idee ce, o luptă, o bătălie, un leu măcar.

5 Comments

  1. ar fi fost cool daca erai fetita si ai fi purtat fustita printre gladiatori 😀

  2. gladiatorii purtau pantaloni cumva? purtau tot fuste :)))))))))))))))

  3. dea da pe fete i mai sexi

  4. Specialist in fuste, sa inteleg?

  5. Doar in femei. 😀

Leave a Reply

Required fields are marked *.