Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Jacheta-ski-Blizzard-PERFORMANCEMAN-green-1

În vacanța de iarnă schiem la Sinaia

| 5 Comments

Albul zăpezii mă cucerește în fiecare iarnă. Vacanța din acest anotimp mi se pare extraordinară, plină de neprevăzut, de aventură. Îmi dă o îndrăzneală și un curaj nebănuit și o dorință de  a petrece clipe de neuitat pe pârtie mai ales. Ador să schiez chiar dacă unora li s-ar părea puțin deplasat ca la vârsta mea de 76 de ani să mai fac acest sport. Nevastă-mea, cum vine iarna, intră în trepidații:

-Moș nebun ce ești, stai acasă, schi îți trebuie la vârsta asta? Gata, termin-o cu nebunia, nu mai ești tânăr!
Când îmi pun costumul de schi și clăparii în picioare e nervoasă la maxim, nu mai scoate un cuvânt, doar mă privește ucigător, aruncă săgeți din ochii ei albaștri și buzele murmură mărunt cuvinte doar de ea auzite. Ridic din umeri, îi trimit bezele pe care le respinge cu un gest mut cu mâna de fiecare dată.
Anul acesta m-am gândit să organizez o întâlnire cu vechii camarazi din armată. Fără Gicu care s-a stins acum două luni, nici Mișu nu mai poate pentru că are o proteză nouă la șold care-l împiedică să mai practice sporturi de gen și, cel mai probabil, nici Vasile nu vine că nu-l lasă nevasta cea nouă, mai tinerică cu mult decât el, îl cară prin tot felul de stațiuni balneare cu scopul de-al prezerva cât mai mult. Rămân ceilalți tovarăși ai mei, gata oricând să se prezinte la datorie.
-Aloo, ce faci bărbate, ai pregătit echipamentele pentru ski? Mergem să zburăm la Sinaia? m-am înfipt direct în subiect, așa sunt eu, nu umblu cu ocolișuri.
-Mergem, domn sergent! Cum să nu, mai ales acum că mi-am luat echipament nou, se poate? Mi-am tras o jachetă ski super faină, verde, știi culoarea aia, brotăcel, cum zice fi-mea…
Ion este cel mai mic dintre noi, deși au trecut anii, din domn sergent nu mă scoate, spune că îmi poartă un mare respect și nu poate să-mi zică pe nume. O fi, ce să zic, nu am idee de ce mă umple de atât respect, dar îl las ca pe el. Numai că mi-l imaginez acum purtând geaca aia culoarea brotăcel și mă bufnește râsul, întotdeauna a fost un original Ionică.
-Băieții vin toți?
-Vedem, Ionică! Îi iau pe rând și-i sun, refacem gașca anul ăsta, punem de distracție la maxim pe pârtie. 
-Domn sergent, știi, o rugăminte, nu mă pot împăca cu asta a mea. Joacă țonțoroiul lângă mine, zice că ori merge și ea, ori nu merg nici eu. Ce să-i zic? 
Mă bufnește râsul. Se pare că tot soldat a rămas de-a lungul vieții, iar nevastă-sa mi-a locul de sergent.
-Păi ia-o și pe ea, Ionică! Luăm și fetele și gata, se mai distrează și ele la un coafor prin stațiune, la vreo cafenea ceva!
-Asta a mea nici nu vrea să audă, zice că și-a dat comandă de echipament de schi de anul trecut de pe internet, tot așteaptă să-l probeze. Îi mai trebuie ochelari, cască și e gata de zbor. Eu i-am zis că nu suntem decât noi, băieții pe schi, ce să caute o muiere cu noi, dar nu vrea să priceapă!
Râd în hohote deja, fără să-mi pese de ce spune el sau ea, treaba lui dacă a dat telefonul pe difuzor. N-am mai râs așa de ani de zile, cu așa poftă, Ionică ăsta e culmea, dar îl înțeleg, am și eu una la fel, până nu obține ce dorește ea, degeaba o iau cu zăhărelul, n-am nicio posibilitatea de a mă înțelege într-un fel sau altul. 
-Le luam și pe fete, Ionică, dacă vor pe schiuri, atunci să-i dăm bice cu toții!
Ce rost avea să fiu împotrivă? Oricum după prima zi făceau cu toate febră musculară și a doua zi nu mai vedeai una pe pârtie, stăteau grămadă sub pături cu ceaiuri sau cafele în mâini. Mai bine le faci pe plac că altfel se duce pe apa Sâmbetei orice distracție. 
-Sună-i pe Vasea și pe Dan, pe restul îi sun eu. Zi-le să-și ia și nevestele, amantele, iubitele, ce mai au ei, toate echipate de schi. Facem prăpăd în iarna asta la Sinaia!
Am închis telefonul încântat de planul meu care începuse să dea deja roade, camarazii se adunau și erau gata de schi ca în tinerețe. Contează că ești aproape octogenar ? Sportul este pentru orice vârstă, iar noi suntem așii zborului pe schiuri, așa eram numiți în armată, Zburătorii. Intervențiile noastre pe schiuri, iarna, erau recunoscute de camarazii din toată țara. 
Privesc cu drag acei clăpari schi, sunt cadou de la fi-miu, seamănă cu mine în toate. Ce-ar fi să-l întreb dacă merge și el cu noi, ar fi o ispravă teribilă să ne vadă în acțiune! 
-Visezi cu ochii deschiși? mă întreabă nevastă-mea. A sunat Vlad, te întreabă dacă mergi cu el la schi în Austria, Raluca are o sesiune de comunicări la Paris și nu merge în vacanța de iarnă anul ăsta. 
-Spune-i că-l invit la Sinaia, mergem cu toții! Te învăț să schiezi anul ăsta, tot ți-ai dorit tu o viață întreagă!
Stă și se uită la mine ca la o minune:
-Și la 70 de ani te-ai decis tu că e timpul să învăț, așa-i? A trebuit să te gândești vreo 50 de ani să o faci, ce să zic!
-Dăm comandă de tot echipamentul necesar și în câteva zile îl ai acasă. Nu mai fi încăpățânată. Merge Vlăduț cu noi! Va fi super tare!
Sunt entuziasmat. Ea zâmbește. 

5 Comments

  1. ma am luat niste clapari de pe net naspa faza nu recomand

  2. Incearca de la acest magazin online, poate reusesti sa gasesti ceva mai bun.

  3. merg si eu cu voi! sic

  4. :)))) doua fete si un baiat la Sinaia

Leave a Reply

Required fields are marked *.