Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Dincolo de mine

| 4 Comments

Nu pot explica o stare de nervi care mă cuprinde uneori când simt că, pe undeva, prin întunericul minții oamenilor, mă pândește prostia. Am așa o stare vampiristică, ceva de speriat. Lumea e prea mică, asta-i clar, având în vedere că oricum aș face, mă ciocnesc numai de tâmpiți. Ei, da, bine! Nu e vorba că mă cred eu ultima deșteaptă de pe pământ, ultimul bastion de cucerit pe care-l mai are prostia, n-am veleități de campion al inteligenței, și totuși parcă nu se mai sfârșesc proștii. Ori sunt eu prea critică, ori nu pot să accept orice, ori pe undeva există o fisură și eu trăiesc o altă realitate care evident nu se pupă deloc cu asta. Așa că pe undeva aș înțelege că nu pricep eu pe unii oameni sau că ceilalți nu mă pricep pe mine.
Dacă eu afirm că ”banca este albă”, ce te umfli tu și arunci că ”bancă e neagră, ești chioară”? Are vreun rost? Poate dincolo de contradicția asupra culorii, ajungi să pricepi că nu contează cum percepi tu obiectul, sau poate realizezi că de fapt totul este incolor, și doar o lege a fizicii îți dă posibilitatea să spui că e neagră, albă sau verde în dungi. N-am frustrări pentru că sunt o persoană care acceptă ce i se oferă și dă atât cât trebuie. Am învățat câteva lucruri în viața asta: nu trebuie să dai tot ce ai, ceilalți te iau de prost din start și insistă cu luatul până te distrug fizic și psihic, nu trebuie să dai satisfacție într-o conversație în contradictoriu, trebuie să te retragi frumos și să-l lași pe celălalt să vorbească ca televizorul, trebuie să înțelegi că oamenii sunt diferiți și să-i accepți așa cum sunt sau să-i excluzi (eu am ales ultima variantă, prefer oamenii de calitate, oamenii care nu-s egoiști, oamenii care dăruiesc fără să dorească ceva în schimb, care iubesc pentru că simt să facă asta și nu pentru foloase materiale) și mai ales să păstrezi un ton calm, fără să ridici tonul la nimeni. Ultima fază nu-mi iese, recunosc, sunt grozav de impulsivă, dar lucrez să aprofundez problema și să o exclud.
Ați observat că unii oameni încarcă pe ceilalți negativ? Eu nu înțeleg de ce tu, dacă ești așa supărat pe viață, pe politică și pe lumea asta care nu ți-a oferit postul pe care ți-l doreai, acela de președinte al Uniunii Stelare Terestre și Klingoniene, nu te arunci în cap de pe pod? Ce te reține, frate? Dacă ești așa frustrat, dacă nimic nu te mulțumește și ceilalți au devenit din prieteni dușmanii tăi personali, ce te mai face să continui? Doar certurile? Contradicțiile? Ideea de a demonstra tuturor că poți avea ultimul cuvânt? Nu-i nimic rău în asta atâta timp cât nu o faci în mod agresiv.  Până la urmă dacă singura ta vrăbiuță care zburătăcește prin cap este aceea de a avea ultimul cuvânt, eu sunt dispusă să accept. Tac și te las să dai din gură ca o babă pe șanț. Nu contează pentru mine ce spui, sincer dorm la fel.
Lumea asta e așa făcută să ne împiedicăm unii de alții. Și ne punem la piedici, și avem nasurile sparte și frunțile pline de răni, încât stau și mă întreb dacă suntem sado-masochiști. Iar când totul înseamnă prostie, stai și te mai gândești o dată la faza cu prostul și facultatea.

4 Comments

  1. "Mama prostilor e mereu gravida" – zice o vorba din "batrani". :)) Sange rau pentru toti cei amintiti de tine nu merita sa ne facem… Sunt ca pestele in apa: nu lasa urme. 🙂 Sau n-ar trebui sa lase! 🙂

  2. Si cata dreptate ai!

  3. "Universul si prostia sunt infinite..cat priveste universul,mai am unele rezerve"-Einstein

  4. 🙂 Einstein facea si spunea lucruri finite. Se pare insa ca prostia l-a pus la respect si a inteles infinitul.

Leave a Reply

Required fields are marked *.