Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Prefer ochelarii de soare de pe RayBan World

| 2 Comments

Gânduri răzlețe, către cea care-i cucerise inima cu ani în urmă, îi străbăteau mintea și corpul. Ea era femeia fatală, cea care întoarce pe stradă ochii bărbaților, cea pe care o ridici pe un soclu și i te închini ca unei zeițe. Iar el o iubea ca și când viața începuse și se sfârșise cu ființa ei.
Simțea urmele cuțitului imaginar ce se răsucea cu putere în trup, uneori ajungând adânc în inimă, alteori doar zgâriind puțin pielea. O tortură pe care o suporta de vreo patru săptămâni, de când ea hotărâse că trebuie ca fiecare să-și continue propriul drum. Viața împreună devenise o intersecție aglomerată, iar ea nu se mai regăsea în existența lor comună. Cel puțin așa susținea sus și tare. Nu avusese curajul să îi spună în față decizia. Atâția ani împreună! De fapt putea spune că nu o cunoștea! Primise de la ea un mesaj lung pe telefon, apoi un altul mai scurt în care îi transmitea clar: ”Iartă-mă! Inimii nu-i poți porunci.” Acest mesaj ultim îl tortura. Acest mesaj îl arunca în valuri ale nebunii. Probabil avea pe altul. Își găsise o altă iubire, un alt bărbat căruia să-i șoptească la ureche cuvinte dulci, otrava aceea amețitoare ce picurase, odată, încet, și în trupul lui. Nu putea uita șoaptele fierbinți de la ureche: ”nu pot trăi fără tine în viața asta, aș muri dacă te-aș pierde”. Se pare că ei îi reușea foarte bine din moment ce plecase cu un bagaj simplu, de mână, fără la revedere, fără explicații.
Așezat pe șezlong, privea marea învolburată, nici nu băga de seamă țipetele pescărușilor, valurile ce-i loveau sălbatic picioarele. Privea prin ochelarii RayBan, http://www.rayban-world.ro/ray-ban-aviator-large-metal-rb-3026-002-40-77.html , cerul aglomerat de nori, soarele arunca unele săgeți printre aceștia fără niciun succes. Parcă întreaga natură participa la durerea năvalnică ce-i distrugea ființa cu precizie de bisturiu. Zădărnicia, lipsa ei, zâmbetul jucăuș din colțul gurii, ochii negri și părul lung, cârlionțat, atingerea fină, râsul de clopoțel, toate acestea îi aduceau aminte de ea și îl aruncau în hăuri neștiute ale minții. Haosul se instalase și  îi cuprinsese treptat întreaga-i făptură.
Își îndreptă puțin ochelarii. Ploaia arunca mici picături voioase peste trupul său, dar nu le vedea, nu le simțea. Era doar el și lipsa ei. Durere nebună! Plânsul îi străbătuse corpul brusc, fără să-l avertizeze, lacrimile străbătându-i obrazul. Atunci a simțit atingerea unei mâini și se trezi din starea deprimantă care-l cuprinsese. Mulțumi cerului că ochii îi erau acoperiți de ochelari, de altfel o achiziție foarte bună. Îi cumpărase de la un magazin online, prețul îl cucerise de când îi văzuse, iar calitatea lor spunea totul. Comandase câte o pereche pentru amândoi, iar ea… Îi simțea emoția de atunci, o simțea fizic, curgea ca un fir prin creierul lui, prin trupul lui. Se aruncase la pieptul lui și îi mulțumise că el există pentru ea. Oare ce se întâmplase între timp?
Auzi real de data aceasta:
-Hei, tu!
O fețișoară dulce, cu ochi albaștri, de spiriduș, cu păr prins într-o codiță se agita lângă el. Se miră ce puterea avea fata care trăgea de mâna lui încercând să-l ridice de pe șezlong. Privi marea ce îi acoperise nebunatică picioarele și zâmbi. Probabil credea că vrea să se sinucidă. Pur și simplu gândurile îl apăsau și pierduse contactul cu realitatea. Așa pățea de fiecare dată când se gândea la Ea.
-Mai trag mult de tine? Dacă vrei să te îneci, n-ai putea să-mi faci mie cadou ochelarii tăi?
Glasul fetei era pițigăiat, aproape copilăresc, părea că își stăpânește cu greu râsul, iar ochii expresivi îi dovedeau că bănuiala lui era adevărată.
-Nu ți-i fac cadou! Rostise cuvintele sec, nu avea chef să o lase să se amuze prea mult pe seama lui.
Fata a scos limba ca o copiliță de cinci ani și s-a tras scurt de ureche, probabil un mic tic ce-l avea în dotare.
-Ești zgârcit! Dacă mai așteptam puțin, i-aș fi luat gratis!  Se înecă de râs, dar continuă: Vrei să-ți spun un secret?
 Gândi: Ce obraznică mică! S-a ridicat ușor, a clipit să alunge din ochi o ultimă urmă de lacrimă și a  privit spre cer, acolo unde soarele se scuturase brusc de pătura de nori. A zâmbit. Trebuia să recunoască că ochelarii RayBan sunt o bună achiziție, putea privi chiar și soarele fără probleme.
-Nu vrei să-ți spun secretul?
-Spune-l! A încurajat-o, iar râsul drăgălaș și molipsitor i-a dat brusc o bună dispoziție. Chiar și soarele râdea în hohote.
-Mă cheamă Bella. Ești tare frumos și vreau să fii soțul meu!
Aaaa? Ochelarii i-au alunecat pe nas. O așa propunere nu primise în viața lui nici măcar la glumă. Fata aștepta reacția lui, asta în mod sigur, dar el era pur și simplu depășit de situație. Apoi ea a izbucnit în râs și a tulit-o iepurește pe nisipul galben al plajei spre o terasă unde o așteptau alte două fete. A întors capul și i-a strigat:
-Credeau că nu am curaj! Am câștigat pariul! Vii la club diseară? Nu-ți fie teamă, aduc eu inelul, tu adu-ți ochelarii, zici că ești aviator american!
Rămăsese cu gura deschisă. Șah la rege! Oare de ce gândise puțin mai devreme că totul se oprește, că viața sa e distrusă, că haosul a cuprins totul, iar universul a dispărut? Oare Ea există în mai multe variante?
Bella flutura mâna din depărtare și trimitea bezele. Ce maimuțică drăgălașă! Atât de diferită de ea! Gândise cu voce tare.
Și-a scos ochelarii și s-a privit zâmbind în oglinda lor. Oare ei o cuceriseră sau chiar era atât de frumos, precum zicea Bella?

2 Comments

  1. Aș avea și eu nevoie de o pereche nouă! Cei vechi nu mai sunt cum erau, nu mai sunt la modă!

  2. Intra pe pagina lor, au si pe facebook, sunt faini, de calitate, arata fain, aia de aviator mai ales.

Leave a Reply

Required fields are marked *.