Profeta

din Lumea de dincolo de vise

BlueAir-Logo4web-indexed

Primavara-i mai frumoasa in…

| 3 Comments

 E ziua mea. Sunt la aeroport, aștept avionul de http://www.blueairweb.com/destinatii/10_stuttgart . Am acceptat Blue Air pentru că prețul este unul mic și transportul cu avionul este printre preferatele mele, comod, timpul de deplasare e mai mic și mai ales că nu-mi place deloc șofatul 48 de ore ca să ajung într-o altă țară.
Am 39 de ani. Sunt o femeie plină de vise și gânduri, o femeie care se simte la 39 de ani. Obosită? Da. Mai degrabă plină de un amestec de senzații,de sentimente, de gânduri stranii și d eposibilități puține. Vine o vârstă când îți pui pe hârtie realizările și îți dai seama că după ce ai scris primul cuvânt nu mai știi să continui. E straniu cât de multe suntem în această situație.
E o vârstă obraznic de îngâmfată la care le știi pe toate, dar nu prea contează asta pentru că ai uitat că visele se realizează visând și dorind, și nu așteptând.
Este o vârstă când las aproape 4 decenii în spate și mă judec sau sunt judecată de ceilalți. La aproape 40 de ani mai poți obține succesul? Mai poți trăi? Când eram mică, îi spuneam unchiului Pompei că dacă nu ai găsit succesul până la vârsta de 24 de ani, nici nu-l vei mai întâlni și că e mai bine să mori atunci decât să duci o viață inutilă și mică.  Unchiul a fost absolut de acord mereu s-a simțit un original. Napoleon nu se naște în fiecare dintre noi, dar noi suntem cei care hotărâm dacă dorim să devenim unul sau nu. Iar eu numai Napoleon nu am fost. Am 39 de ani și vreau să mă schimb. Am nevoie de o schimbare.
Dacă ar fi să pot face o magie și să schimb la mine ceva, ar fi:
1. Să nu mai tac, să spun ceea ce mă deranjează, să lovesc dacă sunt lovită și să nu iert pe nimeni.
2. Să fiu spontană și verbal, nu numai în interiorul meu.
3. Să călătoresc chiar dacă nu mă dau banii afară din casă.
4. Să accept iubirea.
Liste am tot făcut, nu schimbă cu nimic situația. E ziua mea, nici tort nu am, dar mă duc departe măcar. Iau masa în Stuttgart și apoi voi pleca la Milano. De ce? Pentru că am chef să fiu altfel. Vreau să mă schimb, am nevoie să fiu alta, aproape fac 40 de ani, nu vreau să trăiesc doar în perimetrul curții mele. Vreau să văd colecțiile extraordinare de artă din Galeria de Stat. Apoi mai văd.
Urc treptele scării și aproape că mă dezechilibrez împinsă de un copil. Mă ține un domn mai în vârstă. Îi mulțumesc și vreau să-i dau prioritate , el mie, eu lui. Se uită curios la mine și-mi face semn  fără dubiu să trec obligatoriu. Pare mai vioi decât mi s-a părut prima dată. Are părul grizonat și ochi albaștri, calzi, îmbrăcat lejer. Ne așezăm unul lângă altul, iar între noi scaunul rămâne liber.
Rămân cu ochii pironiți pe geam și când avionul a decolat am întâlnit ochii albaștri care mă studiau curioși. E prima dată când călătoresc cu avionul, sunt timorată și mi-e teamă să nu se prăbușească. ”Nicio grijă, avionul este cel mai sigur mod de a călători, mai sigur decât mașina.” Dau din cap și oricum nu-l cred, dar nici nu-s capabilă de o conversație, doar strâng cât pot mânerul la scaun și închid ochii sperând într-un miracol și prăbușirea să nu se producă chiar acum, să fiu eu marea ghinionistă exact când m-am decis să fac și eu o ”aroganță” de gen. ”Puteți să-mi dați drumul la mână acum, e totul în regulă. Aveți o putere de nebănuit la o femeie atât de firavă cum păreți la prima vedere”. Deschid ochii și îmi retrag mâna rușinată, oare ce-mi veni să-l iau de mână pe bărbat? ”Unde mergeți?” Discuția deveni naturală. Era singur și călătorea în interes de serviciu, dar dacă doream, după o întâlnire absolut obligatorie, mă putea însoți prin Stuttgart. Am bătut în retragere de parcă aveam 15 ani, nu obișnuiesc să-mi dau întâlniri cu necunoscuți:”Poate ne vom întâlni cine știe, eu nu stau mult în oraș.” Mi-a întins numărul de telefon.
M-am plimbat prin oraș vizitând Galeria de stat, am băut o cafea la un restaurant cu un specific german și am luat taxiul către aeroport, destinația http://www.blueairweb.com/destinatii/72_milano . Am urcat în avion obosită și puțin temătoare mi-am amintit că zborul cu avionul e una dintre cele mai sigure călătorii și că nu am de ce mă teme, plus că prin http://www.blueairweb.com/destinatii/destinatii-si-aeroporturi costurile sunt extrem de mici, ceea ce mă determină să mai merg și altă dată în astfel de excursii.
”Tu aici?” Lângă mine se așeză el. Zâmbi. ”Mă urmărești sau să cred că ți-am căzut cu tronc chiar dacă nu ai vrut să mă suni?” Zâmbesc, coincidența e prea mare dar o iau ca atare și accept ca la 39 de ani, de ziua mea, să fiu spontană și să accept noul ca pe un dar pozitiv și să nu mai caut ”răul” peste tot.
”Milano e mai frumos în doi, mai ales primăvara. Putem merge la shopping, e capitala modei, știi? Vin în fiecare primăvara aici.”
Nu mai părea atât de bătrân și ochii calzi mă determină să accept că mersul cu avionul are avantajele sale, întâlnești oameni deosebiți. Oare doar pentru mine merge la Milano?

3 Comments

  1. Prea frumos! ^^

  2. Calatoriile sunt frumoase

Leave a Reply

Required fields are marked *.