Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Hmm

| 0 comments

Ma gandesc la clipe. Noroc ca ele au trecut si ma pot gandi la fapte. Asa ca ii trece starea melancolica imediat ce ma ciupesc cu putere de mana. As avea chef sa ma plimb, habar n-am unde, pur si simplu departe. Poate as avea chef sa ma inchid intr-o camera si sa arunc cheia 8 zile. Poate nu as muri. Vreau sa tip. Nu am nervi pe nimeni, nu m-a suparat nimeni si n-am chef sa dau cu capul d epereti pe nimeni. Pur si simplu am nevoie sa urlu si peretii sa se zdruncine de la decibeli. Poate as zgaria aceeasi pereti pana cand unghiile ar ramane drept urme vesnice ale descarcarii mele. Sunt oarecum distructiva in ce ma priveste. Uneori. De cele mai multe ori imi trece. Am inceput de curand sa scriu ceva care ma face sa rad , apoi pe parcurs si devin tot mai concentrata , ma departez de situatia usor amuzanta si devine totul atat de serios incat  inchid furioasa fereastra si astept sa treaca iarasi vreo 3-4 zile pentru a-mi regasi stilul. N-am idee de ce-mi pierd pozitivismul si intru intr-o stare teribil de agresiva, personajele devin uneori chiar asasini si sterg zeci de pagini a doua zi , mirandu-ma cum naiba am reusit sa scriu acele lucruri. Sau poate ar trebui sa le las, uneori negativismul poate fi benefic.

Leave a Reply

Required fields are marked *.