Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Ecuatii

| 0 comments

Ma prefer vesela, plina de viata, de pozitivism. Din pacate sunt ceea ce sunt.
Nu as putea spune ce anume m-a facut sa inteleg intr-un final ca lumea nu exista, este doar o plasmuire a mintii mele, oamenii din ea sunt si nu sunt. Morti-vii ai lumii mele.
Din fericire imi amintesc ca sunt in momentul in care redevin eu. Un eu inevitabil plin de boala mintii. Blesteme de om si ganduri de jivina creeaza o lume altadata neavenita, dar acum e plina de concret, de prezent si de mine….
Si nu inseamna nimic decat Raul ce se scurge si reintra in ecuatia Universului, e supt pentru a se uni cu Eternitatea. Dispare pentru a reaparea mai puternic, mai dur, mai plin de mine.
Nebunie si tenebre intr-un taram ce altadata era parte din Hades. Astazi il detin o clipa. Imi aloc o parte a vietii  mele pentru a reface Inceputul Universului.
Stii unde gresesc? Gresesc ca ma cred mai mult decat sunt. Si totusi acceptand existenta mea intr-o lume pe care nu o simt ca fiind un loc prielnic pentru fiinta mea, sunt sigura ca sunt ceea ce sunt, iar acceptarea mea reprezinta faptul ca sunt mai mult decat vad altii. E o logica cretina, dar jucausa, pana la urma nu am pretentii de filosof si nici macar de ganditor de șanț, pur si simplu  imi definesc eul, care din pacate sau din fericire , nu stiu cum sa o iau, nu este nici macar unul creator.
Am o groaza de inceputuri in viata mea si imi astept sfarsitul, probabil din atatea inceputuri ratate si ma refer strict la Creatie, cel mai important e sfarsitul, unul singur.. sunt sigura ca nu voi avea parte , ca in cazul atatora, de mai multe. Unul singur, atat imi rezerva o minte plina de intrebari, in cautare de nenumarate raspunsuri, o minte ce doreste si cauta Inceputul pentru a se impaca cu Sfarsitul.
Si Eu sunt Atomi…

Leave a Reply

Required fields are marked *.