Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Au iesit brotaceii! Jur! Am prins unul sub scara blocului… e verde! Vine, vine primavara!

| 0 comments

Stii, daca mi-as dori ceva material cu toata inimioara mea ar fi o masina. Da, debordez de superficialitate, so what, i don’t care, cineva trebuie sa fie in ton cu lumea cateodata si sa mai coboare din Olimpul care devine destul de plictisitor din cand in cand. Ei, bine, sincer nu-mi pasa absolut deloc ce marca ar fi , zau ca nu, adica da, poate fi si un trabant :))) zau ca nu mint, doar imi doresc sa mearga si sa fie doar a mea… :))) Adevarul e ca oricine isi doreste o masina, de ce sunt atat de  banala incat imi doresc si eu ca toata lumea una n-am idee, probabil oricat ma impotrivesc uneori tronez in plina mlastina alaturi de ceilalti frati-mistreti. Mereu am visat sa primesc o masina  cu o funda mare si rosie exact ca in filme… cand inchid ochii imi reamintesc acelasi vis banal  din tinerete , dar marca masinii niciodata nu s-a schimbat :))) Lumea mai viseaza un Ferrarri, un Bugati  sau nush ce marca fitoasa, pe cand eu am acelasi vis banal cu o masina banala, dar care sa-mi apartina si pe care sa scrie mare si cu un fluturas pe capota Bellllllllaaaaaaa! :))) Ma amuza si ma binedispune banalitatea visului meu  pentru ca ma face sa realizez ca pana la urma si sa iti pui sandalele cu aripioare aurii e cat se poate de anost daca le porti toata ziulica cat e lunga.
exista o masina parcata undeva pe langa locuinta parintilor mei, o masina pe care o vazusem doar in filmele lui Nicolaescu, penibil acum, dar broscutele chiar si cele adevarate m-au pasionat intotdeauna, sunt haioase si verdele lor ma face sa fiu vesela. Ati vazut vreodata un brotacel verde , de primavara? E ca un smarald. Divin. Imi vin sa-l pun pe un bat si sa il mananc ca pe o acadea. Broscuta din mocirla cu mistreti….
Nu am idee ce ma apuca cu masina, probabil de cele mai multe ori incerc s ama implic in lumea asta pentru a ramane ancorata in ea. Stii, e atat de greu sa nu inebunesti in zilele astea incat ma mir cum eu, cu firea-mi aplecata spre visare nu am luat-o cu creierii creanga pe dealuri.In ultimul timp credeam ca ma ajung blestemele, da rpoate ca e timpul ca toate blestemele aruncate de oameni rai asupra mea sa se piarda pe cararile nestiute si neregasite ale viselor mele, vise stranii unde te ratacesti fara indoiala daca nu stii drumul sau daca nu platesti iesirea din ele. O mlastina in capul meu. Mita e pe oriunde.

Leave a Reply

Required fields are marked *.