Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Violeta-Kitchen3823

prajitura cu ciocolata si o picatura de cognac

| 0 comments

Neata, Lume a mea…
probabil ca intr-o zi te vei scufunda ca o Atlantida defecta, plina de oameni prea lenesi pentru a mai gandi sau nu..
poate ca vei continua o viata din inertie si totul va fi la fel d efad ca pana acum..
am incercat de cateva ori sa ma uit in ochii oamenilor din jurul meu, sa-i salut cu incredere si sa zaresc demnitatea in irisii lor albastri, verzi sau negri…
din pacate increderea mea in ei e pura fictiune, iar demnitatea nu exista in cazul lor si poate nici intr-al meu intr-o oarecare masura…
ce este superficial in noi iese la un moment dat la iveala iar cei din jurul nostru raman siderati la vederea egocentrismului ce ne caracterizeaza dar si a imbecilitatii unei specii ce se inmulteste vazand cu ochii: cei ce evolueaza pe cate o scara…oricare ar fi ea..
aseara am primit un telefon cu numar necunoscut si contrar obiceiului am raspuns unei liniste totale…
ce m-a determinat sa o fac aseara stiind clar ce individ se afla la celalat capat? habar n-am, uneori pur si simplu incerc s ainteleg oamenii din jurul meu si ce-i determina sa faca divers elucruri in viata asta, am realizat ca nu exista o determinare anume  ci pur si simplu se lasa cuprinsi de instinctul de a face rau si atunci ceea ce e omenesc iese din ei cu o viteza ametitoare…
savurez o prajitura ce nu trebuie neaparat savurata, o prajitura simpluta pe care am imbunatatit-o din plictiseala si ma gandesc ca dau importanta unor oameni care nu se vor schimba in binele pe care mintea mea o percepe ci  din contra devin mai rai, mai urati sufleteste si vor ataca cand nu te astepti..
vorbesc din experienta personala? nu… chiar deloc, pur si simplu uneori stau si meditez la diverse fapte…
viata te aduce in ipostaza sa te vezi la semafor cu fundul pe o minge care zboara si sa nu reusesti sa iei startul in rand cu celelalte masini pentru ca realizezi ca lipseste motorul ,iar mingea ta sare anapoda nereusind sa o controlezi, ramai in urma si totul in jurul tau dispare pana cand nu mai ai ce face si incepi sa meditezi, intri in starea zen si arunci totul pe apa Sambetei spunandu-ti , intr-o incercare de a-ti multumi eul interior, ca tu esti superior totului si totul e prea mic in comparatie cu tine…
viata si mingea ta iti pare mult mai ok acum si reusesti sa treci peste starea de sinucidere mentala sau fizica pentru ca ..viata e frumoasa, lume ata e in continuare schimbare, iar tu esti absolut si de netagaduit in starea zen specifica  maestrilor si nu abia initiatilor…
astfel ca prajitura mea e un moment de relaxare, de a intelege ca viata e facuta sa traim experiente stranii si stupide deoarece intram cu capul ca berbecii in ele, lasandu-le in urma si zaharul praf amestecandu-se printre tastele laptopului, realizez ca nu conteaza savoarea prajiturii mele, e doar dulce, conteaza doar starea zen, conteaza viata  si contez Eu…
cele cinci minute de plictiseala nu au existat niciodata, cele 5 minute de suparare sunt disparute de o geneza a unei lumi abia edificate, cele 5 minute de gandire sunt tot ce conteaza pentru o viata..
si nu traiesc ganduri, sunt ceea ce sunt: un amestec de atomi in miscare..
si va salut!

Leave a Reply

Required fields are marked *.