Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Indiferenta nu ma doare, ma numesc asa. (filme cu zombi)

| 4 Comments

Nu-mi amintesc cand s-a potolit vuietul marii. Am tacut. Pur si simplu am incetat sa respir, sa ingan, sa gandesc. Doar panda. Liniste totala. Si eu. Unde erai in timpul asta? Nicaieri. Tu nu existi. Esti doar o fantasma.
Atat de multe procente incat mintea mea se invalmaseste in calcule matematice pe care nu le doresc si nu le-am dorit niciodata. Dar astept. Un semn. Un semn care nu va veni niciodata. Apoi ma gandesc. Poate ca sunt prea blanda cu mine. Ar trebui sa fiu biciuita. Sa simt cum curge sangele cald  din pielea crapata. Sa-mi simt ranile. Sa simt durerea acuta, apoi surda din ranile ce se vor vindeca intr-un final.
Imi ferec mintea. Amintirile imi ucid vointa de a trai.
Sunt trista.
Maine voi trai si voi muri o viata.
Mort-viu.  Ar fi trebuit sa… nu mai conteaza, deja trecutul ma ucide in fiecare zi pas cu pas.
Mda, si acum apar nu stiu ce interpretari. Fara. Tu, cel care citesti din mandrie ranita, nu ai habar cand si unde este vorba despre tine. Tu cel care citesti doar din admiratie, nu ai habar cine sunt si ce doresc. Iar tu, cel ce ma iubesti indiferent, uiti sa respecti, uiti sa nu ataci, uiti ca nu stiu sa fiu prada. Din cauza ta sunt asa. Tu ar trebui sa rezolvi problema mea.  Si cum stiu ca nu o vei face, accepta ca sunt alta, accepta-mi moartea.

4 Comments

Leave a Reply

Required fields are marked *.