Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Eu..copilul

| 1 Comment

La multi ani tuturor copiilor !
.. probabil și copilului din mine..
Adevărul e că am rămas copil, nu reușesc să cresc ca un Peter Pan din povești , așa am pățit și eu… NU glumesc și știu asta, îmi asum condiția, poate că îmi și convine așa…
Nu cresc din variate motive..
..poate că sunt prea alintată…
..poate din cauza mea pentru că genul meu e acela al unei pisici mâțâite și grozav de rea…
…poate că e genetic…
…poate că nu pot să cresc, psihic vorbind  e posibil să existe niște inhibitori pe undeva…
Mi-am zis de multe ori  că trebuie să iau viața în piept… Cel puțin asta zice toată lumea… NU văd motivul pentru care aș lua viața așa cum zic ceilalți. Cică mi-ar fi  mai ușor să fac față responsabilităților și aș putea să ajut pe ceilalți care mă scot mereu din încurcătură…
Da, poate că sunteți cu toții induși în eroare de magica mea ființa și de divina zeiță ce zace pe undeva prin camera din dreapta a inimii mele mititele! Poate de aici mi se trage această nevoie de a ține mereu mâna pe Olimp și piciorul pe Pământ… Nevoia asta de a uita, de a scăpă de răul ce îmi apare la tot pasul… Uneori mi-e teamă să nu îl captez în ființa mea, încerc să scap de orice negativism, urăsc pe cei care au o nevoie bolnavă să povestească evenimentele neplăcute de pe la televiziunile de pe tot mapamondul… De ce ar trebui să rețin nebuniile unora? De ce să văd cât rău există în omenire și câtă prostie și imbecilitate mă înconjoară la tot pasul? De unde nevoia asta de show a omului, de rău, de perversitate?
.. am fost azi până la mall. Un copil, băiețel de fapt, cu bunică-sa de mână  orăcăia de zor și lovea în stânga și dreapta tot ce mișca: alți copii ce erau măzgăliți de o artistă ambulanta cu forme de fluturași , de inimioare, de floricele, etc, diferite persoane ce erau la shopping sau se zgâiau la vitrine, un paznic enervat de zbieretele copilului nu a fost nici el ratat . Puștiul cu un picior bine  plasat între vintrele respectivului , i-a creat o atmosferă de basm plină de steluțe verzi sau violacee…. Maică-sa se învârtea cu o înghețată imensă  și încerca să scape de loviturile  lui Goe, încercând să-l ademenească cu uriașa momeală, dar fără rezultat din păcate… Tatăl probabil  a răcnit deodată: ”Fernando, dacă nu încetezi îți sparg calculatorul!”…Tăcere… Da, evident că e pedeapsa supremă. Pinocchio a tăcut, ceilalți au răsuflat ușurați, liniștea s-a lăsat și viața a continuat…
Oare ce a rezolvat omul din Neanderthal cu urletul sinistru? Nimic, Goe va urla în continuare pentru că așa e educat să o facă, greșelile vor continua și rele la fel, poate deveni o persoană cu grave probleme de comportament?  Este deja!
M-a scârbit copilul din mine în acel moment. De ce? Pentru că am aceeași conduită din păcate. Mă încrunt, strig, bat din picior și de cele mai multe ori plâng până leșin dacă nu se face ca mine… Evident că nu se face ca mine, dar ca și puștiul din mall primesc amenințări că mi se ia calculatorul, în cazul meu mașina, nu-mi mai cumpăr haine, nu ies în weekend, prostii de om mare care nu crește pentru a putea să-și facă singur plăcerile… și nu că nu ar avea bani, ci pur și simplu din plictiseală, din comoditate, de ce nu , din lene….
Poate că aș fi reușit vreo maturizare … dar acum nu are cine să mă mai trimită în lume, departe!
😀 Mă distrează însă numele: Fernando! De ce ? Doamne! Doamneeeeeeee! Oh, Zeus! :))) De ce , le puneți nume de astea?

One Comment

Leave a Reply

Required fields are marked *.