Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Fotografie1108

miercuri

| 0 comments


Mă uimește ființa mea și posibilitatea de a trece peste stările proaste doar privind soarele… Ieri a fost o zi superbă, pur și simplu ziua mi-a salvat restul săptămânii, aș fi putut jura că nimic nu va mai conta, că aș putea trece peste orice supărare sau iritare… Miercuri îmi dă senzația că trăiesc… Nu toată ziua ci doar momentele în care sunt eu cu mine însămi. Un soare nebun ca de primăvara a zâmbit nebunatic și vântul adia ușor printre crengile copacilor, pădurea crea senzații și frunzele ruginii de la poalele copacilor îmi șopteau ”haide, aleargă”… Evident nu fac chestii de gen, adică nu mă apuc să alerg niciodată ca nebuna prin natură… Îmi stăpânesc destul de bine instinctele mai puțin durerea… Asta mă atinge la modul serios și-mi provoacă răni adânci, regretând de multe ori că exist…
O zi atât de frumoasă încât am dat drumul geamului și am lăsat vântul să-mi fluture părul și am râs nebunește descărcând o energie uitată…Pentru prima dată mă distrau oamenii care alergau în jurul meu, nebunii cu privirile rătăcite, câinii de pe șosea ce lătrau orice trecea la mai puțin de un metru pe lângă ei, copacii goi, soarele ce juca pititea, ascunzându-se printre norii albi, pufoși, chiar mașinile ce claxonau zănatic, șoferii grăbiți ce atingeau suta în localități… Și tot pentru prima dată, nebunește în loc să virez la dreapta spre destinație, am lăsat mașina să mai ruleze spre Brașov, spunându-mi în minte că de data asta evadezzzzz… plec să mă plimb… La baraj am râs și am întors mașinuța, nu am tupeu nici de data asta! Dar va fi! O, da! Voi avea curajul într-o zi de miercuri să arunc regulile, să nu-mi pese de serviciu , de nimic…. În fond e doar o zi… Serviciul meu reprezintă 2 zile fixe pe săptămână, da, știu, vă întrebați ce e cu mine, am luat-o razna? Lumea muncește câte 6 zile pe săptămână, iar eu fac fițe la 2 zile… sunt un spirit liber, urăsc regulile… așadar…mult și 2 zile!
O zi ireală…
Și râul, ce nebun și el! Curgea ca altădată, sfidând seceta și pe alocuri era înghețat la margini…
Doar priviri …
Senzații…
Și zâmbete…

Leave a Reply

Required fields are marked *.