Profeta

din Lumea de dincolo de vise

bla

gând

| 0 comments


E Soare de câteva zile, un Soare dulce, cald, plin de amintiri de vară. Ieri aveam impresia că sosește primăvara, astăzi privind pe fereastră am simțit că aș da oricât să vină vara. A început iarna teoretic și asta îmi face plăcere doar pentru că sunt o interesată, recunosc! Îl aștept mereu pe Moș Crăciun, asta înseamnă iarna pentru mine. Cam prostănacă, dar recunosc mă ține din copilărie și nu mi-a trecut nici acum.
Vise de noapte:
…trenul șuiera fără a-mi aduce vreo speranță, șuiera în gol, plictisit și el de propriul zgomot. Roțile mergeau cu aceeași cadență și când acesta sosise în gară nu m-am ridicat pentru a-l primi ca altădată fericită. L-am lăsat să-și arunce trecătorii ca pe un balast și să plece cu rapiditate fără chiar să mă salute. Mă gândeam să urc în el pentru prima dată să plec acolo unde mă cheamă, dar cred că drumul lui aduce mereu cu o ciclicitate supărătoare în gara mea și atunci ce rost ar avea să urc? Poate doar dacă voi urca totul se schimbă, iar gara redevine un simplu loc de pelerinaj o singură dată în viață.
Fulgii se aruncau vitejește printre șine, trotuare, bănci verzi și magazine de dulciuri, deveniseră fierbinți topindu-se voios și lăsând loc unei veri necăutate.
…m-a atins, m-am întors, a zâmbit și a dispărut. O zi de vis ciudată, un câmp de maci roșii, plini de sângele meu ce picura din fiecare clopoțel de floare.Oare cât poate să curgă? Doar mirare, nicio lacrimă.
…mergi cu mine? un simplu necunoscut, privesc uimită și gândesc în timp. Uneori uit că sunt pentru mine, iar ceilalți nu trebuie să mă influențeze în niciun fel.
…nu merg nicăieri, rămân aici!
…gara se desființează, se fac reduceri de personal, nu va mai opri niciun tren aici…
…și dacă totuși va opri?
…garantez eu că nu se va mai întâmpla asta pentru o lungă perioadă de timp, asta ca să nu spun NICIODATĂ..
…voi aștepta!
..cuvinte mari…
..nu, oricum nu am altă soluție, o altă gară nu poate exista…
…de ce nu ai conceput Visul cu mai multe gări?
…pui întrebări personale!
…e Visul tău, puteai pune 100… Acum de ce te plângi?
.. nu mă plâng despre nimic, cred că nu ești atent. Am spus doar că rămân aici în singura gară care îmi aparține chiar dacă trenurile sunt istorie.
..și nu e plictisitor?
Ridic din umeri, Eu însămi sunt o persoană de acest gen, la ce bun explicațiile, sunt de prisos. Nu le dau pentru că nici eu nu le primesc, așadar clipesc din ochi pentru a alunga necunoscutul și rămân singură. Poate că singurătatea revine pentru a mă învăța că exist.

Leave a Reply

Required fields are marked *.