Profeta

din Lumea de dincolo de vise

Dragonfly_by_Akaeya_Lovely

Vreau!

| 0 comments


intr-un final…
in intunericul noptii…
doar fantomele mele isi fac loc spre a iesi din desisul gandurilor negre…
doar eu …
poate ma regasesc in umbra mea si clipesc deoarece exist…
sau poate exist in moartea mea, in acelasi intuneric care persista zile la rand…
intr-un final…
fețele oamenilor raman un mister pentru mine…
intr-un chip poate exista Dumnezeul sau demonul ..
un face angelic sau unul pervers…
sunt doar nimicuri …
ochii mei strabat dincolo de aceste zeci de fețe pe care le vad zilnic ca pe un tot…
nu exista individualitate, unicitatea nu o mai simt demult…
doar chipuri goale, sterse…
inexpresive…
fara ochi migdalati sau albastri…
fara sprancene sau fara acele buze senzuale, rosii…
fara expresie…
doar o claie de par brun sau balai …
o palarie ciudata sau un fes haios…
fuste , pantaloni, genti, sacose pline cu zarzavaturi…
piete pline de aceeasi necunoscuti…
soarele meu cald, plin de raze fierbinti si dulci imi mangaie mainile inghetate de frigul ce se asterne in sangele altadata clocotit…
o simpla mangaiere…
o simpla atingere…
simt doar melancolie dupa vremuri demult pierdute…
epoci care se intorc in vis pentru a-mi sfasia sufletul…
mintea mi se tulbura si doar ating tastele pentru a scrie…
orice…
ma gandesc doar la EA
cuvinte nelegate, uneori prinse in cate un ”si”…
scriu visele mele si dorintele pierdute…
imi scriu o copilarie dorit pierduta…
scriu o tragedie a sufletului si a mintii…
drama cantecelor de excursie intr-un dreptunghi rosu…
ingerul cu ochi verzi si gura rosie , voluptoasa,
atingerea lui calda, maini uscate, freamat gol al vietii apuse…
si urlu uitarea si strig sa cred ca totul nu e pierdut…
unghii sfasiind…
miscari de trup imbatranit de boala…
mangaiere calda a mortii instalate de demult in jur..
un gust de portocala…
mireasma a mortii…
miros fatid de neputinta, de durere, strigat de jale…
mi-as dori sa pot si nu am putut
sa vreau si am ramas doar incremenita
sa alung totul din mine si sa inghet clipa , sa o sfaram in pumn si sa piara pentru o vesnicie…
si sa pot sa rescriu aceeasi viata pe care nu am cerut-o , nu o vreau…
ia-o! ia-o! ia-o!
te-am rugat sa ma aduci aici?
ma intorc in mediul meu, acolo unde numesc … acasa…
privesc in oglinda si nu reusesc sa -mi identific chipul…
si ma pierd in propriul anonimat…
un mic nimic…
acelasi ca la cei ce ma inconjoara zi de zi…
doar Ea ramane eterna…
eterna mea fiinta draga…
doar dor si neputinta…
si urlu sa redevin zeu si sa pot invia crezul meu…
sa pot invia si sa pot muri ca zeu apoi…
dar totul e straniu de cretin…
si NImicul este de fapt tot ce inconjoara o viata stupid de indiferenta…
criza…
lipsa de bani…
alimente …
cozi la case de platit…
barbati in costume negre, grabiti spre birouri de ei stiute…
viata derulata intr-o stranietate de rol doar de ea stiut…
undeva raman si privesc si ma pierd,..
imi pierd gandurile…
si nu e moarte…
nu e viata…
nu e decat EA!
mi-e dor de valuri …
mi-e frica de apa…
as atinge vantul…
aripi de dantela spre inaltele culmi inzapezite…
nu pot,
asa e?
stii ca nu pot…
stiai de la inceput…
de cand am simtit suflul unei clipe comune…
de ce nu pot?
pentru ca sunt aroganta, sunt plina de defecte si urasc oamenii…
ii urasc ca isi pot trai fericirea in lucruri simple,
intr-o floare primita…
intr-un gand trimis printr-un mesaj de telefon…
intr-o atingere de iubit…
in surasul unui copil…
de ce nu pot eu acelasi lucru?
spune-mi?
tacerea am prins-o in pumn din proprie initiativa si am smuls-o cu preturi doar de mine stiute…
ganduri catre niciunde, catre nimic, catre dureri, catre semeni…
de ce nu pot?
vreau sa privesc in oglinda si sa ma simt, sa ma ating, sa …
de ce ma pierd in de ce-uri?
Profet pentru propria-mi credinta…
Profeta pentru ganduri secrete…
Doar Eu pentru … Nimeni!
unde m-am pierdut de tot?
cand m-am uitat?
Spune!
Eu nu stiu…
Eu nu exist…
Eu am murit…

nu, nu e despre ceva anume…
nu , nu e despre un Tu, despre un El, despre Voi toti…
nu, nu e nici suferinta cuiva anume…
e doar NImic…
acelasi nimic din care nu am reusit si nu voi reusi sa ies niciodata…
raman pierduta 🙂
amuzant?
pesimism de duzina?
prostie?
lipsa de respect pentru propria persoana?
poate toate la un loc…
dar o vreau doar pe Ea…
atat …
undeva aici … in cuvinte macar…
schelete din gandurile mele …
unde?
de ce nu?
vreau!
atat.. doar vreau!
undeva am pierdut legatura …
ce naiba scriu ?
poate sunt prea plina de ganduri pentru multa lume incat nu reusesc sa imi transmit mie nimic..
sau poate cineva poate descifra…
nu , nu scriu pentru cineva anume…
nu scriu sa fie scris…
nu stiu ce scriu, atat!
doar tastez pentru ca astazi vreau doar asta…
ganduri ciudate…
dorinte desarte…
undeva am pierdut liantul…
am pierdut energia ce ma inconjura…
am ramas atat!
nimic…
nici macar nimicul primordial ..
doar un lucru sec…
as privi in spate dar nu mai am de ce…
chipurile se sterg…
raman fotografii stranii…
ai caror protagonisti sunt morti …
chipuri moarte…
moarte peste tot…
sicrie…
flori vestede…
panze albe…
haine noi…
pantofi noi care ma strang…
țepi pe piept….
inelul cade in racla alunecand pe degetul teapan…
parul sarmos, ochi vineti…
privesc in oglinda banutilor ce-mi stau grei pe ochi …
imi vad chipul…
e trist si obosit…
camera e strabatuta de glasuri vesele de oameni…
aceeasi oameni fara chip…
ma plangi?
de ce?
ai uitat demult ca exist!
si tu plangi?
de ce?
pentru ca iti las amintiri frumoase?
eu?
ce straniu, nu credeam ca cineva poate simti asa despre mine…
dar tu de ce nu plangi?
ca totul e o pacaleala sinistra ?
asta simt si eu…
nici macar in moarte nu pot trai…
nu, nu ma ridic inca, e prea curand…
piesa poate fi jucata in mai multe acte…
poti muri de cate ori vrei tu .. sau vor ceilalti!
in visuri de zeu atotputernic…
in visuri de zeita pagana…
mi-e frig…
poate e doar o parere….
poate simti acelasi lucru…
pamantul e rece…
mi-ati asezat capacul…
cam rapid…
a inceput sa ploua…
imi place ploaia , imi place sa ma plimb cu capul descoperit ore in sir…
imi place sa visez in ploaie…
sa cant…
sa fiu mangaiata…
imi place soarele meu …
imi place ca incearca sa ma mangaie si sa ma tina in viata…
imi plac razele lui calde chiar dak nu-mi ating intotdeauna fiinta din lipsa de timp…
dar azi am decis sa mor…
cum poate un zeu sa moara?
cum pot sa nu traiesc in pamantul rece o viata vesnica de vampir stangaci?
atat pamant deasupra, atat d emult frig…
si pantofii noi ce ma strang …
deschid ochii si banutii cad usor pe langa tample…
imi ating buzele si schitez un zambet larg…
imi suflu viata si parul mi se desface in bucle negre lungi ….
si creste…
nebuneste…
iese prin pamantul reavan de la ploaie…
impinge totul si ma ridic din cutia strimta…
arunc pantofii…
ma strangeau infiorator..,.
cine o fi fost cu ideea?
luna e atarnata pe cerul instelat…
nici urma de nor…
doar eu si alaturi ea… sub crucea ei…
imi smulg propria cruce si urlu catre zeul ce vegheaza sus:
Vreau sa raman aici!
stiu ca undeva zambeste ironic…
dar nu-mi pasa!
ii strig ticalosia…
ii urlu cuvinte naucitor de grosolane…
degeaba…
undeva,
acolo,
ramane in aceeasi ipostaza in propria moarte…
cruce alba…
cuvinte care-mi provoaca durere sunt notate acolo, pe ea…
o poza…
ma tarasc in picioarele goale prin cimitirul trist , crucea mi-o duc singura, e una invizibila, plina de remuscari si cuvinte nespuse la timp…
urlete sinistre ies din gatul meu pana ragusesc….
o mamaie langa gard se inchina: Ptiu! Strigoiul!
vampirul…
mort -viu…
moroiul…
si tot asa…
cuvinte prostesti pentru cea care nu uita ca nu poate muri…

Leave a Reply

Required fields are marked *.