Profeta

din Lumea de dincolo de vise

rise_and_shine___by_triodante

In Lumea Mea

| 0 comments


Uneori in gandul nostru intim se formeaza adevarul atat de profund incat uitam sa-i dam drumul, uitam de realitatea perceputa de ceilalti si traim atat de tare propriul adevar evadand in esenta acestuia si nerevenind cu adevarat niciodata la ceilalti…
Energia si tot ce tine de forta ce se degaja din corpul acesta .. e doar nimic! Un atat de mare nimic incat uneori ma doare lipsa in curand a invelisului meu terestru…
Atingerea Izvorului propriei esente si perceptia dureroasa a ceea ce esti… ganduri catre eu-ul depozitat intr-o celula de inchisoare de maxima securitate… evadare si propagarea ciumei …. distrugerea unei lumi deja apuse… Apocalipsa unei clipe de nebunie… Geneza mea…
Inchide ochii…
imagineaza-ti un boboc de trandafir…
incet, cu grija, desfa fiecare petala a rozei pana cand vei vedea miezul ei…
Lumina alba se va desprinde si ochii vor percepe puterea ei…
rasfrange razele in corpul tau si lasa-te cuprins de energie…
e a ta …
invaluieste-te in alb si foloseste-o!
Doar clipe eterne ale vietii in moarte si ale mortii in viata…
POti face orice!
Cand devine periculos totul incearca sa-ti imaginezi din nou roza si inchide in mijlocul petalelor energia ta… las-o sa se linisteasca …
Daca ti-a placut invata ca energia aceasta e foarte periculoasa…
cu cat o folosesti mai des cu atat ea se murdareste de exterior…
devine intuneric…
un trandafir negru, plin de smoala… iar razele luminoase din miezul sau sunt inlocuite de energia neagra ce manjeste totul si acopera aura ta…
Adevaratul Izvor porneste din gandul bun…
…sau din gandul rau….
doua lumi… doua vieti.. un singur trup…
Intunericul s-a lasat..
– Plangi?
– Uneori, de ce?
– Nu ar trebui… e tardiv totul!
– Stiu, dar nu am pot abtine!
– Incepe, ia-ma de mana!
Si intunericul a fost spulberat de cele doua energii , roza rosie si cea neagra… impletite pentru todeauna…
… si dak ele pot fi desfacute?
daca cineva a reusit acest lucru si Intunericul si Lumina nu mai sunt o zi?
– Cui ii pasa? l-am intrebat.
– Voua, oamenilor!
– Mie nu-mi pasa…
– De ce nu? Nu esti om?
– Sunt doar Nimic… iar nimicului nu ii pasa…
– Destul de corect… Si ceilalti?
-Ce e cu ceilalti?
– Nu-ti pasa?
– Si daca imi pasa pot rezolva ceva?
– Da, spui ca-ti pasa si ii iert pe toti , ii salvezi!
– Doar sa spun eu asta?
– Da, doar atat!
-.. ok
– OK? adica?
– Adica salveaza-i, imi pasa , poftim!
– Dar te iau pe tine!
– Perfect!
– Sa inteleg ca pana la urma iti pasa de ceilalti dar nu si de tine?
– Eu sunt nimic… iti pasa de nimic?
– Mie da!
– Bravo tie, inseamna ca esti un om bun!
– NU-s om!
– Super, suntem in doi atunci!
– Nu-s nici Nimic…
-Asta vad si eu , ma refer ca suntem amandoi ceva deosebit, altceva! Greu mai priepe lumea in ziua de azi…
_ NU e nevoie sa fii ironica, pricep destul de bine!
-Bravo!
– Ce te face indiferenta la tot?
– Sunt indiferenta doar la persoana mea, nu la tot!
– Visezi! Ti-ai facut propria sfera si te invarti in ea crezant ca esti Creator de lumi…
– Si daca as fi cu ce te streseaza pe tine asta?
– Ma streseaza pentru ca eu SUNT Creatorul!
– Nu zau! Adik eu sunt intr-o ureche si ma imaginez intr-o sfera creand o lume si tu nu poti sa-ti imaginezi acelasi lucru? Dar tu ce-ai?
– Eu sunt adevarul!
– Si cui ii pasa? Mie nu, poti fi si o veverita beata, nu-mi pasa!
– Sunt totusi adevarul!
– NU si adevarul meu! Obosesc, discutii prea grele pentru intelectul meu la ora asta!
– Putem relua altadata sedinta…
-Sedinta?
– Da…
Usa se deschise si un barbat inalt, uscat, cu putina chelie, imbracat intr-un halat alb iesi din incapere…
Am inchis ochii , roza s-a inchis treptat si energia s-a inchis ca intr-un seif sigur…
Ceilalti erau in jur, primavara se apropia de sfarsit, incepea o noua vara ….
Mai e timp pentru tot…

Leave a Reply

Required fields are marked *.