Profeta

din Lumea de dincolo de vise

flower-lady

Traim doar visul

| 0 comments


Visele.. poteca catre sufletul meu…
ma gandesc ce se va intampla in momentul in care drumul se va opri , va aparea o mica bariera ca cea de tren si o sirena prelunga va striga:
toata lumea coboara la ultima statie… tu stai , te intorci la prima …
In ultimul timp trenurile sunt pasiunea mea ciudata.. imi plac garile, forfota oamenilor care alearga sa prinda vagonul aflat intotdeauna mult mai departe de locul in care il asteptau cuminti, acolo unde-si aruncau pupicii, imbratisarile si dorurile multe… Imi place mica fantana arteziana cu pestii stranii ce rezistau in iarna prelunga a acestu an, cu micile broscute testoase ce-si iteau capetele din baltoaca verzuie…
… mami… unde e Hawaii?
… departe…
..cat de departe?
… in Pacific..
.. si Pacificul unde e?
…departe..
.. noi cand departe?
.. altadata.
Imi place batrana din colt cu florile ei legate cu mici fire de ata rosie, mereu alte flori, mereu aceeasi fata surazatoare brazdata de riduri… Mereu mi-a fost mila de batrani… imi par atat de plapanzi si dornici de apropiere incat am uneori instinctul nebun sa-i iau in brate si sa-i strang oferindu-le ce nu -s in stare sa ofer nimanui… dragoste, mila, ajutor.. dar sunt distanta… incerc sa nu ofer nimanui nimic…
Am cumparat un pachet de biscuiti cu miere..
mereu mi-a parut ca acestia ascund secrete dulci , ganduri de viitor, dantelarii fine si glasuri de portelan ale unor copii..
imi asculta visele si-mi raspund la intrebari…
magia unui Craciun…
Imi privesc cizmele negre… imi doresc la nebunie unele rosii, de lac, care sa-mi transmita fericire, dulceata unei vieti, tinerete si veselie nebuna…
cizmele mele inalte ma priveau cu un aer aristocratic si -mi zambira snob.. tot ele vor fi mai frumoase…
mereu perfecte, scoase din cutie…
azi putin patate de noroiul buclucas ce se incapatana sa nu se usuce pe strazile orasului…
trenul de Bucuresti.. accelerat…
au coborat cativa tineri.. studenti… genti, strigate, fete blonde cu par scurt, modern tuns,
baieti cu freze stranii si cuvinte triviale isi strigau bucuria revenirii la origini..
imbratisari patimase intre doi … un el si o ea… varsta de mijloc…
el o ridicase usor in brate , ea se lasa invartita imbatata de atingerea revederii…
doar rai … paradisul e atat de aproape incat ii simti gustul pe varful limbii…
o batrana cu o palarie mov insotita de un domn de aceeasi etate imbracat intr-un palton negru se tineau de mana si isi tarau fiecare o geanta pe rotile.. probabil se intorceau de la bai…
un baietel se invartea printre picioarele maica-sii si tragea de sfoara o masinuta de pompieri… era nerabdator sa urce in trenul ce sosise…
lumea coborase , ceilalti se urcara… trenul suna plecarea cu o trompeta ragusita de cazarma veche …
o banca si eu …
aceeasi banca si acelasi eu…
visul repetat la nesfarsit…
doar un vis…
trenul rapid.. Constanta…
aceeasi oameni coborara nebuneste, imbratisari patimase, pupicii regasirii, bagaje, flori, chiar si soarele iesise deodata…
… o floare?
… nu, multumesc….
.. de ce?
… nu cumpar…
.. ti-o daruiam , nu vroiam sa o cumperi…
… multumesc atunci, imi cer scuze …
… ma astepti demult?
… nu astept niciodata nimic…
.. nici eu, dar mi-ar fi palcut sa fiu asteptat de cineva…
Am ridicat privirea… Acelasi Tu…
… mergi?
.. nu, e prea devreme…
… prea devreme?
.. da…
.. sa ma bucur ca nu e prea tarziu?
… nu are acelasi sens?
.. uneori da…
… imi lasi floarea?
.. ti-am daruit-o doar…
.. si nu-0ti pare rau?
.. de ce sa-mi para? e un dar…
.. puteai sa o dai altcuiva…
… da, dar ti-=am dat-o tie…
.. asa este…
.. pot sa ma asez langa tine?
.. de ce?
.. asa.. ca vreau…
.. daca iti doresti…
.. imi doresc…
.. ok
.. multumesc
.. cu placere
Trenul de Suceava…
oameni grabiti, de data asta nu se mai pupau atat de zgomotos, statea in statie doar 3 minute… au urcat grabiti, au strigat de la geamuri ce aveau de transmis pe ultima suta de metri… Soarele intrase in nori, nori grei ce aduceau zapada de primavara … si ploaie… si m-am zgribulit pe banca mea, cu ochii fixati in geamurile trenurilor mele…la rotile ce se incapatanau sa se invarta… frigul isi facuse simtita prezenta dar nu doream sa plec inca.. simteam ca nu s-a spus totul in ziua aceasta… floarea din mana se rupsese, nici nu observasem… am prins in pumn floricica gingasa si am mirosit-o usor, soarele si-a facut iarasi aparitia , chiar dak norii continuau sa se adune pe cer , iar zapada sa se aseze la picioarele mele…
…multumesc pentru umbrela…
… cu placere…
… tot aici esti?
.. trebuia s aplec?
.. nu
… ce-ti place la gara asta?
.. as putea s ate intreb acelasi lucru…
….intreaba-ma!
.. ce-ti place la gara asta de ai continuat sa ramai aci ?
.. Tu!
.. eu sunt doar o calatoare…
.. o calatoare ce trece doar printr-o singura gara…
.. da
.. gara mea!
.. e a ta?
… mereu a fost…
… mi-as dori si eu una…
.. ti-o daruiesc…
.. e prea mult…
.. niciodata nu e prea mult…
Parul meu .. lung, negru, fluturat de vantul ce razbatea printre peroane…
plin de flori uscate …
mirosid a migdale…
panza ce se ridica spre cer…
bariere nevazute de ceata si trenurile ce se opresc…
… calatori suspendati intre vise…
pestii ce ieseau din apa fierbinte si se sinucideau pe peronul aspru, plin de pietre colturoase…
.. batrana cu flori isi scotea serpii veninosi din baticul ce-i strangea cositele albe…
vrajitori si magii negre…
colti de mistreti , ciocuri de ratze si carapace de broaste testoase…
fier si smocuri de par…
intestine de porc…
cranii umane ce rasareau din iarba patata de lichid negru scurs dintre rotile de tren…
… nu te poti opri?
.. din ce?
… din ganduri negre…
.. nu
.. as vrea sa poti…
.. si eu
.. incearca
.. nu
.. incearca sa lasi barierele.. lasa trenurile sa treaca vesnic… e o gara .. tu esti in drumul lor.. dak le opresti silit e tot degeaba, cand se ridic abariera vor trece ca nebunele si nu vei urca in niciunul niciodata , vor avea viteza prea mare…
.. sa aiba, n-am nevoie de tren.. am masina…
…pleci?
M-am ridicat, mi-am luat floarea si mi-am scuturat parul umezit la varfuri de zapada… L-am privit …
.. ramai aici?
… ma iei cu tine?
.. nu
.. atunci raman
.. de ce?
.. sa te astept
.. nu am sa revin
.. azi nu, poate maine
.. nici maine
.. poate la anul
.. niciodata
… atunci voi ramane cu dorul… de tine
… nu iesi niciodata din gara?
…ba da… in visul tau atat …
.. si dak eu plec?
.. raman pentru totdeauna in acest vis…
.. ma voi intoarce..
.. stiam
.. serios?
.. da, mereu revii…
.. nu e prima data?
.. nu .. ieri ti-am dat o floare albastra.. nu -ma-uita
M-am trezit brusc… o zi de duminica…mi-am deschis palma, pe podul palmei se zarea urma florii primite… Ma dor ochii, prin geamul intredeschis se aude sirena trenului , gara e atat de departe totusi… Ma imbrac sa ies… Ma plimb pe strazile pustii, ajung in gara… ma asez pe banca mea.. privesc un tren, aceiasi calatori… Zambesc si soarele iese…
Intr-o vitrina al unui magazin sta un manechin cu o rochita cu crinolina… e ceva vintage… o palarie mi-ar trebui… in vis pot purta ce vreau.. chiar si ceva ce nu mai e la moda azi… oare ti-ar placea? Voi avea parul blond si in par prinse margarete… si in picioare pantofiori rosii… oare voi gasi margarete la batrana din gara?
… diseara…

Leave a Reply

Required fields are marked *.