Profeta

din Lumea de dincolo de vise

beauty1

Pretender

| 0 comments


http://www.youtube.com/watch#!v=l-EGT3yY41E&feature=related
Pretindem ca existam… Ca traim intr-o lume creata special pentru noi de o divinitate ciudata ce se uita ca un telespectator fidel unei telenovele mexicane… Priveste nasterea, se distreaza cu traiul ciudat, cu alegerile nebunesti ale noastre, rasul devine isteric de comedie, apare tristetea, drama fiecaruia.. dar rasul ramane acelasi , comedia este universala.. si divinitatea zambeste satisfacuta… primul episod al seriei este intotdeauna greu de realizat, celelalte fiinte celeste pot fi plictisite sau din contra sa aleaga continuarea serialului… cortina poate fi trasa usor peste tot micul univers creat si El poate crea un nou scenariu, alti parteneri, alte trairi… destinul.. ar fi asta.. micuta divinitate ce creeaza seriale special pentru distractie.. iar noi alegem sa jucam in comedia scrisa de noi pentru ca suntem mici si nu intelegem ca putem alege…
Pretindem ca iubim…. Ca traim o poveste de dragoste, ca celalat ne este indispensabil, ca iubirea e atat de profunda incat ceilalti oameni d epe planeta dispar, dispare lumea, universul, i-a sfarsit istoria, se scrie un nou final…Dar este doar o impresie, intr-un final , mistuiti de incertitudine, de drame personale, de sentimente confuze, de ganduri , de idei ciudate, ne lasam complesiti de minciuni, de tristete, pretindem ca ramanem in continuare fideli iubirii, dar ca celealalt nu raspunde la fel .. si atunci … alegem sa pretindem ca suntem corecti, ca suntem integri, devenim proprii nostri eroi…
Pretindem ca suntem victime ale Genezei…Ganduri ciudate, de ce-uri pline de frustrare, dorinte desarte si plansete in miez de noapte pentru neputinta, pentru inimi sfasiate de cutremure devastatoare… pretindem orice pentru a ne putea striga neputinta.. neputinta de a iubi sincer, de a fi .
Si am deschis ochii largi catre noua lume si am strigat in tacerea gandurilor mele nemultumirea de a fi adusa pe lume… Am privit si am realizat ca Universul doarme, ramane in stand-by, iar Eu sunt libera sa ma joc cu stelutele , cu micile planete, cu praful stelar.. sa-mi incep mica existenta de a pretinde zeificarea mea de catre propriul eu…
Iar dimineata a fost plina de lumina, o lumina ce mi-a patruns adanc in suflet, de raze fierbinti de soare, de doruri mute si vraja momentelor in care am decis sa-mi imaginez trecutul.. iar lumea a stat si roata a inceput sa se invarta conform propriilor principii, tesand un nou univers, o noua lume, o noua idee despre ceea ce nu exista…Si … doar am pretins a fi ceva ce nimeni nu poate intelege… o nebuna…
Nebunia mea…
… la ce te gandesti?
… la Napoleon!
… dc?
… imi place micul om… azi voi fi Napoleon…
…esti fata! nu poti!
… mda… tu esti baiat si tot nu poti fi Napoleon!
… corect…
… vreau sa trag cu tunurile in Paris!
… si ce te opreste?
… plictiseala
… ha, ha, ha…deci , ideea ta este urmatoarea: daca nu te-ai plictisi , acum ai fi la Paris cu tunurile pe Eiffel…
… da, corect
… ce noroc au parisienii ca de felul tau esti o plistisita de meserie…
.. cred k are noroc lumea intreaga…

Leave a Reply

Required fields are marked *.