Profeta

din Lumea de dincolo de vise

fourmi_sexy

Furnica

| 0 comments

http://www.youtube.com/watch?v=fb0QopP5GNk&feature=related
Ieri eram cu capul in nori, astazi prefer sa sed undeva pe pamant si sa privesc furnicile. Nu stiu daca ati observat dar au aparut micutele astea si se plimba nebune de colo colo, grabite, isi ating antenele si isi freaca manutele cand gasesc ceva numai bun de dus acasa. Mi-s dragi furnicutele, le-am iubit intotdeauna, poate ca in sinea mea am dorit sa fiu mereu una dintre ele, sa am un scop asa fix , sa-mi duc viata intr-o categorie sociala fixa si sa ma opresc rar sa privesc cerul si sa ma gandesc o clipa de ce sunt doar o furnica si nu un om mare.. Poate ca mereu ne dorim ceea ce nu avem…dar ma departez de subiect. De ce am ales furnicile azi nu imi vine in minte un motiv anume, vreau sa fiu furnica pentru o clipa si dak tot am ales asta atunci hai sa creez povestea mea .
F… de la furnica
Pentru ca e o poveste as incepe cu “A fost odata ca niciodata” o furnicuta pe nume Alerim… toata viata ei incercase sa priveasca viata, sa o traiasca si sa invete lucruri noi. Dar era o fricoasa si de cate ori avea posibilitatea sa evadeze din musuroi se tragea inapoi de frica sa nu se rataceasca, de frica sa nu intalneasca furnicile rosii sau gandaceii aceia rai cu antenutele ridicate pentru a urmari prada, adica pe ea… Crescuse si dintr-o furnicuta mica si dulce, ramasese tot mica dar mai putin dulce… viata nu e asa de dulce nici in musuroi, ramasese cu dorinta de a pleca, de a calatori, de a incerca ceva…Stia ca furnicile nu se pot indragosti si nici nu pot forma perechi cum vazuse la cinematograful din musuroi ca se intampla in filmele americane cu oamenii, dar tare isi dorea sa simta aceleasi senzatii…asadar urmarea zile intregi filmele ce rulau si se amesteca printre furnicile adolescente, rebele si statea pitita pe acolo pentru a visa…
Aflase in cele din urma de la o furnica batrana ca undeva la capatul musuroiului statea o batrana vrajitoare care putea sa implineasca o singura dorinta in viata, oricare ar fi fost aceea… Isi dorea sa fie om si sa fie iubita ca in filmele acelea, isi dorea sa danseze, sa simta sarutul ala prelung si isi dorea ca in momentul in care pentru prima data era sarutata sa-si simta piciorul ca se ridica pe sub rochia neaparat de culoarea smaraldului…observa ca daca iubirea era sincera asa se intampla cu eroinele filmelor. Nu se putea inchipui decat in incaperile acelea largi, cu lustre imense de care stateau agatate diamante sangerii, podeaua alba de marmura si neparat un el..nu nu oricare..ci EL…singurul, unikul, cel care ar fi iubit-o mai mult decat insasi viata…
Si pentru prima data furnicuta isi lua inimioara in dinti si pleca intr-o lunga calatorie spre marginea musuroiului .. da e lunga, habar n-aveti cat de enorm e, se intinde pe kilometri intregi de padure… O gasi in cele din urma pe vrajitoarea uscata, care abia reusea sa se mai miste cu ajutorul a doua bastoane si ii adresa rugamintea cu inima stransa. Furnica batrana ii spuse ca dorinta putea sa fie indeplinita si ca o putea face om dar ca iubirea nu o putea gasi decat singura, asta nu putea face niciun vrajitor niciodata, indiferent de regnul sau. Accepta incantata si dupa ce sorbi dintr-un lichid ciudat, verzui, plin de spuma alba, simti cum se ridica si se lungeste, cum incepe incaperea sa fie din ce in ce mai mica, cum capul ii zdrobeste tavanul si incet , incet isi face loc din pamant si rasare deasupra lui precum ghioceii primavara… Observa soarele si isi feri rapid ochii de lumina lui, isi misca mainile si rupse cateva crengi subtirele din tufisul din fata ei… Se simti deodata imensa, fara niciun sprjin si cazu lata pe pamantul reavan zdrobind cateva surate care se holbau cu uimire la omul care rasarea din mijlocul musuroiului… Ii venea sa rada si chiar rase zdravan apoi isi recapata echilibrul, se ridica si pasi usor inspre lacul din apropiere. Se privi in oglinda lui si realiza ca nu era rau deloc, vrajitoarei ii iesise de minune transformarea… cam goala si parul era cam incalcit si plin de frunze si crengute dar om… Mai ramanea iubirea..
Viata furnicii ca om a fost destul de complicata, a trecut prin incercarea de a iubi si a inteles ca filmele americane sunt vise de furnici, niciodata la sfarsitul filmului nu se ridica in realitate piciorusul eroinei ametita de vartejul dragostei… si totusi ca si atunci cand era doar o furnica mica intelese ca la un moment dat are voie si trebuie sa riste pentru o singura dorinta… urmatoarea a fost iubirea. A gasit-o si intr-adevar a inteles ca filmele americane au si ele un sambure de adevar in ce priveste iubirea…oricum primul sarut a fost inconjurat de litera F, de la furnica, iar apoi s-a intors sub teiul de la marginea padurii… pana la urma a ajuns la concluzia ca iubirea exista dak risti si o cauti sau daca pur si simplu te lasi invaluita de ea…
Nu a existat un final in povestea furnicii… nu exista “si-au trait fericiti pana la adanci batraneti” ci numai o dorinta de furnica transformata intr-un vis de om si intr-o realitate in doi.

Leave a Reply

Required fields are marked *.